Cunoscut din vremuri străvechi în principal ca sursă de obţinere a fibrelor textile, inul (Linum Usitatissimum) a fost apreciat dintotdeauna şi pentru calităţile curative.
Uleiul şi făina
Uleiul de in se foloseşte în medicina naturistă, dar şi în cea tradiţională, fiind recomandat de medici pentru calităţile laxative, emoliente şi antiinflamatoare. Sursa acestui ulei o constituie seminţele de in, bogate în principii: glicozide, săruri de potasiu şi magneziu, mucilagii.
Pentru uz extern se recomandă în tratamentul eczemelor, al furunculelor, panariţiului şi în cosmetică. Măştile pe bază de ulei de in sunt foarte bune pentru tenurile uscate.
În arsuri se foloseşte uleiul de in amestecat în părţi egale cu apă de var. Se pune totul într-o sticlă curată şi se agită până se formează un lichid alb-lăptos, cu care se unge arsura. Aceasta are proprietatea de a calma durerile, de a răcori şi vindeca rana.
Din seminţe măcinate se obţine făina, utilizată sub formă de cataplasme pentru calmarea durerilor şi curăţarea puroiului în caz de abces sau furuncule. Făina trebuie amestecată cu apă şi fiartă până se obţine o pastă ca o ciulama. Aceasta se aplică (caldă) pe o bucată de tifon şi apoi pe locul bolnav, unde trebuie să stea până se răceşte.
Utilizări interne
Pentru uz intern nu se folosesc făina sau uleiul, ci seminţele întregi sau macerate. Una-două linguri de seminţe consumate în cursul unei zile sunt tratamentul ideal chiar şi pentru cele mai rebele constipaţii, iar o lingură de seminţe macerată într-o cană de apă (o jumătate de oră la temperatura ambiantă) asigură doza necesară pentru tratamentul zilnic al inflamaţiilor intestinale. Se bea pe stomacul gol, având o acţiune emolientă şi răcoritoare. Din seminţe de in se poate obţine o infuzie pentru tratarea inflamaţiilor intestinale şi a căilor urinare. Peste o lingură de seminţe se toarnă o cană de apă fierbinte. Se lasă o jumătate de oră şi se folosesc una-două căni. Ceaiul astfel obţinut poate fi folosit şi în amestec cu puţină lămâie, caz în care se foloseşte în litiaza renală (piatră la rinichi) şi în bolile vezicii urinare.
Mască pentru ten uscat
Se obţine o ligură de făină de in (prin măcinare cu o râşniţă de cafea). Trebuie amestecată cu apă într-un pahar, în proporţii egale, şi se lasă astfel 24 de ore. Se amestecă apoi cu un gălbenuş de ou şi o linguriţă de iaurt gras. Se aplică pe faţă şi se îndepărtează după o jumătate de oră. Se foloseşte de două ori pe săptămână.
Dr. Cristiana Pîrşoi, Centrul Naturist TERRA-QI Chengguang Craiova, str. Prelungirea Horia, nr.5, tel: 0729.063.879; 0722.538.674.
