Iancu Duică, din satul Miluta, comuna Borăscu, este cel mai bătrân gorjean. Acesta a împlinit pe 5 iunie o vârstă impresionantă: 103 ani. Recunoaşte că i-au plăcut „formidabil de mult“ femeile şi băutura.
Andrei IONESCU
Iancu Duică este cel mai vârstnic gorjean, acesta împlinind de curând 103 ani. Bătrânul s-a născut în anul 1904, pe 5 iunie. Cu toate că are o vârstă foarte înaintată, este lucid şi are o memorie foarte bună. Nea Iancu Duică a gustat din plin din plăcerile vieţii. Recunoaşte că i-au plăcut femeile, dar şi băutura. „Am avut multe aventuri. Formidabil de mult mi-au plăcut femeile. Nu pot să spun pe cine am iubit mai mult, că nu se spun lucrurile astea. Mi-a plăcut şi băutura. Votca, secărica, menta au fost băuturile pe care le preferam. Când mă duceam la cârciumă, se ştia ce vreau. Consumam mai mult băuturi tari“, a spus nea Iancu Duică.
Până anul trecut, când avea 102 ani, bătrânul mergea la coasă şi chiar şi la scos buturi, peste tot având cu el „litruţa“, o sticluţă cu ţuică. Toată lumea era uimită de vivacitatea sa.
Pensionat din 1964
Iancu Duică a avut două surori şi doi fraţi, el fiind singurul care mai este în viaţă. Din toată familia, doar o soră s-a apropiat cât de cât de vârsta lui, aceasta trăind până la 96 de ani. Bătrânul a avut diverse ocupaţii. La început, a lucrat ca încasator de tramvai în Bucureşti, după care a fost gardian la penitenciar. Ultima meserie pe care a avut-o a fost cea de poştaş. A lucrat în mai multe localităţi din ţară, ultima dată activând în Filiaşi, oraş de care este ataşat, fiindcă aici a avut o iubită pe care şi acum o are în suflet. Ioana a fost cea mai mare dragoste a lui. Iancu Duică a ieşit la pensie în anul 1964, deci a primit pensie mai mult decât a muncit. A lucrat 33 de ani şi primeşte pensie de 43 de ani.
Iancu Duică a avut o viaţă agitată, în principal ca urmare a pasiunilor sale: femeile şi băutura. În anul 1929, când avea 25 de ani, s-a căsătorit, aleasa lui fiind cu aproape zece ani mai tânără decât el. A divorţat de trei ori de ea, dar s-au recăsătorit tot de atâtea ori. A fost femeia care l-a iubit cel mai mult şi care i-a acceptat defectele. Au avut împreună două fete, Maria, de 75 de ani şi Ioana, de 69 de ani, care acum, când puterile l-au lăsat, au grijă de el. Cele două fiice, ajunse şi ele la o vârstă înaintată, sunt alături de tatăl lor şi îl îngrijesc. Iancu Duică stă împreună cu Ioana şi cu soţul acesteia, iar fata cea mare locuieşte alături de tatăl său. Atunci când are nevoie de ajutor, bătrânul strigă după fetele sale.
La 100 de ani, lua hora înainte
Atunci când a împlinit un secol de viaţă, autorităţile locale i-au organizat o petrecere pe cinste. Au venit cântăreţi de la Ansamblul „Doina Gorjului“, care i-au cântat de ziua lui, iar nea Iancu nu s-a putut abţine şi a luat hora înainte, lăsându-i pe cei prezenţi cu gura căscată. Tot atunci, primăria i-a acordat şi titlul de cetăţean de onoare al localităţii. Îşi aminteşte cu plăcere de acele momente. Nea Iancu Duică a fost în putere până anul trecut, când mergea la coasă şi muncea cot la cot cu cei tineri. După Crăciun însă, acesta s-a îmbolnăvit, iar acum nu prea mai poate să iasă din casă şi să mai plece pe uliţele satului, aşa cum făcea altădată. Iancu Duică este cunoscut ca un om harnic. Muncea de dimineaţă şi până seara, dar acum nu mai poate. Îi place să ştie ce se întâmplă în ţară, ascultă posturile de radio şi este la curent cu toate noutăţile din orice domeniu.
Sănătate de fier
Ioana Medragoniu, fiica lui nea Iancu care are grijă de el, îşi aminteşte că a avut o viaţă grea alături de tatăl său, pentru că acesta căzuse pradă pasiunilor sale: „Nu se purta aşa de bine cu noi. Nu prea venea pe acasă şi de multe ori ne bătea. Târziu de tot s-a liniştit şi s-a făcut om de casă. Nu a fost mofturos la mâncare. A mâncat orice i se dădea. A fost un om vesel tot timpul şi nu prea se supăra sau nu se consuma. Era mereu optimist. A avut un organism sănătos. Nu a avut probleme de sănătate. O singură dată s-a internat în spital, pentru că a răcit la plămâni, fiindcă a dormit pe gheaţă. După aceea, nu a mai fost niciodată bolnav. A mai răcit, ca orice om, dar se trata mai mult cu ceaiuri. Nu prea lua pastile“.
Ginerele bătrânului de 103 ani, care locuieşte împreună cu acesta, are numai cuvinte de laudă la adresa socrului său, care l-a respectat mereu. Acum, când puterile l-au lăsat, încearcă să-l ajute, pentru a-şi petrece în linişte şi fără griji ultima parte a vieţii. „M-a respectat şi l-am respectat. S-a purtat bine cu mine. A fost un om foarte harnic. Muncea de dimineaţa până seara. Anul trecut, lua coasa în spinare şi pleca pe dealuri şi scotea buturi“, a povestit Aristide Medragoniu, ginerele bătrânului.
