Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă alimentația echilibrată, activitatea fizică și sprijinul comportamental ca principale măsuri pentru tratarea obezității la copii și adolescenți. În primele sale ghiduri globale dedicate acestei probleme, publicate pe 7 octombrie 2026, organizația subliniază că medicamentele pentru slăbit nu reprezintă prima soluție pentru copii, iar intervențiile trebuie adaptate vârstei și nevoilor fiecăruia. În cazul adolescenților, tratamentele medicamentoase pot fi luate în calcul în anumite condiții, dacă programele supravegheate de schimbare a stilului de viață nu au dat rezultatele dorite.
Recomandările au fost prezentate de OMS într-un comunicat publicat pe site-ul oficial al organizației, odată cu lansarea primelor ghiduri globale pentru gestionarea obezității la copii și adolescenți. Mesajul central este că tratamentul nu trebuie redus la scăderea numărului de kilograme, ci trebuie să urmărească îmbunătățirea sănătății, a funcționării organismului și a calității vieții.
Obezitatea infantilă, de patru ori mai frecventă decât în 1990
Potrivit datelor OMS publicate în documentul din 7 octombrie 2026, aproximativ 170 de milioane de copii și adolescenți cu vârste între 5 și 19 ani trăiau cu obezitate în 2024. Dintre aceștia, 70 de milioane aveau între 5 și 9 ani, iar 100 de milioane erau adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani.
Prevalența obezității în această categorie de vârstă a crescut de la 2% în 1990 la 8% în 2024, ceea ce înseamnă că a devenit de patru ori mai mare. OMS avertizează că obezitatea este o boală cronică, ce poate avea consecințe încă din copilărie, inclusiv un risc crescut de diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.
Pe lângă efectele asupra sănătății fizice, copiii care trăiesc cu obezitate se pot confrunta cu stigmatizare, discriminare și bullying. De aceea, organizația recomandă ca îngrijirea medicală să țină cont și de sănătatea mintală, de stima de sine și de mediul social al copilului.
Ce recomandă OMS pentru copiii sub 10 ani
În ghidul „WHO guideline on the integrated management of obesity in children”, publicat în 2026, OMS recomandă intervenții structurate care combină alimentația sănătoasă, activitatea fizică și schimbările comportamentale. Acestea trebuie adaptate fiecărui copil și pot fi realizate individual sau în cadrul unor programe care reunesc mai multe tipuri de sprijin.
Pentru copiii cu vârste între 0 și 9 ani, organizația nu recomandă medicamentele pentru obezitate, chirurgia bariatrică sau dispozitivele destinate scăderii în greutate. OMS consideră că dovezile disponibile nu susțin folosirea acestor metode la această categorie de vârstă.
Implicarea părinților și a persoanelor care au grijă de copii este esențială. Schimbările trebuie să se reflecte în viața de zi cu zi a întregii familii: mese echilibrate, mai multă mișcare, reducerea timpului sedentar și un program adecvat de somn. Scopul nu este impunerea unor restricții drastice, ci formarea unor obiceiuri care pot fi menținute pe termen lung.
Când pot fi folosite medicamentele pentru slăbit
Pentru adolescenții cu vârste între 10 și 19 ani, recomandările sunt diferite. Potrivit OMS, medicamentele aprobate pentru tratarea obezității pot fi luate în considerare în anumite situații, inclusiv atunci când un program complex, supravegheat de specialiști și bazat pe modificarea stilului de viață, nu a produs rezultatele urmărite.
În cazul adolescenților cu obezitate și complicații asociate, tratamentul medicamentos poate reprezenta o opțiune suplimentară, nu un înlocuitor al alimentației echilibrate, mișcării și sprijinului comportamental. Decizia trebuie luată în cadrul îngrijirii medicale, ținând cont de particularitățile fiecărui pacient.
În privința chirurgiei bariatrice, OMS spune că aceasta poate fi luată în considerare numai pentru adolescenții cu obezitate severă, care îndeplinesc condiții stricte, inclusiv criterii de maturitate fizică și psihologică și lipsa unor rezultate suficiente după șase luni de tratament. Nu este, așadar, o soluție recomandată în mod obișnuit copiilor.
De ce nu sunt medicamentele prima opțiune
Unul dintre motivele pentru care OMS pune accentul pe schimbarea stilului de viață este că dovezile privind siguranța și eficiența pe termen lung a medicamentelor pentru slăbit la copii sunt încă insuficiente. În comunicatul organizației din 7 octombrie 2026, Luz María De Regil, directoarea Departamentului de Nutriție și Siguranță Alimentară al OMS, a subliniat că baza îngrijirii copiilor și adolescenților cu obezitate trebuie să fie accesul la sprijin complex, care să permită alimentație sănătoasă, activitate fizică și schimbări comportamentale durabile.
Unele medicamente din categoria terapiilor GLP-1, precum Wegovy sau Saxenda, sunt deja autorizate pentru anumite grupe de vârstă în Uniunea Europeană și în Statele Unite. Totuși, indicațiile diferă în funcție de medicament, vârstă și situația medicală. Recomandările OMS nu înseamnă că aceste tratamente sunt interzise în toate cazurile, ci că nu trebuie să înlocuiască abordarea complexă și că utilizarea lor la adolescenți trebuie analizată cu atenție.
Schimbarea trebuie susținută și de mediul în care cresc copiii
OMS atrage atenția că tratamentul individual nu poate opri, de unul singur, creșterea obezității infantile. În documentul său publicat la 7 octombrie 2026, organizația cere măsuri prin care alimentația sănătoasă și activitatea fizică să devină mai accesibile și mai ușor de susținut pentru familii.
Școlile, sistemele de sănătate, autoritățile locale și guvernele au un rol în crearea unor medii care să încurajeze mișcarea și accesul la alimente nutritive. Contează atât educația pentru sănătate, cât și posibilitatea copiilor de a face sport, de a merge pe jos în siguranță și de a avea acces la servicii medicale de calitate.
Prin aceste recomandări, OMS transmite că obezitatea infantilă trebuie tratată ca o problemă medicală complexă, fără stigmatizare și fără soluții rapide aplicate tuturor copiilor. Alimentația echilibrată, mișcarea, sprijinul familiei și îngrijirea adaptată fiecărui caz rămân punctul de plecare, în timp ce medicamentele și intervențiile chirurgicale sunt rezervate unor situații atent evaluate.
