Municipalitatea din Bănie le va aplica începând din 2008 coeficientul maxim de impozitare inclusiv craiovenilor care nu folosesc apa din sistemul public de alimentare şi care nu au canalizare.
Zeci de mii de craioveni care nu beneficiază de apă potabilă din sistemul public de alimentare şi de canalizare vor plăti impozit calculat la coeficient maxim de zonă, din 2008. Consilierii locali ai Băniei au votat ieri proiectul prin care locuitorii proprietăţilor neracordate la sistemele de utilităţi vor trece într-o zonă superioară de impozitare, astfel că practic toată Craiova, cu excepţia cartierului Craioviţa, va purta ştampila de taxare A, cea mai înaltă. Dacă un contribuabil a făcut greşeala să-şi asigure propria sursă de apă, în curtea sa, şi să-şi racordeze la fosa septică şi o toaletă, atunci primăria va considera că se bucură de utilităţi şi-l va taxa nu numai prin coeficientul maxim de zonă, dar şi prin creşterea valorii impozabile a imobilului. Proiectul a stârnit controverse şi în şedinţa consiliului local municipal, când consilierii au părut convinşi de directorul Direcţiei Taxe şi Impozite, Ioan Văcariu, şi de colegul lor democrat Petre Gongu că iniţiativa nu are lacune. Văcariu a explicat în plenul consiliului că o proprietate inclusă într-o zonă superioară de impozitare va fi taxată mai puţin dacă nu este branşată la reţele, fără a face însă vreo referire la coeficientul de impozitare. El a recunoscut, în schimb, că, dacă oamenii şi-au asigurat o viaţă decentă pe propria spinare, vor fi jecmăniţi ca şi când i-ar fi întreţinut primăria. „Trebuie să înţelegeţi că pentru o casă din chirpici se plăteşte oricum mai puţin decât pentru una din beton. Despre asta e vorba“, a spus şi Petre Gongu. „Mie mi se pare că-i jupuim pe oamenii ăştia“, l-a contrazis consilierul liberal Emilian Ştefârţă.
Joc murdar
Gongu şi Văcariu n-au făcut însă altceva decât să distragă atenţia de la miezul problemei: la suma calculată după valoarea impozabilă a clădirilor se aplică un coeficient de zonă, diferit, în funcţie de clasificarea acesteia – A, B, C şi D. Conform noului proiect, mii de locuinţe vor fi impozitate prin aplicarea unui coeficient maxim – 1,8 aferent zonei A, în condiţiile în care până acum se plătea după coeficienţi mai mici – 1,4 sau 1,2. Indiferent de valoarea impozabilă, evaluată după mai multe criterii, între care existenţa utilităţilor, tipul pereţilor etc., la calcularea impozitului se aplică, la final, coeficientul aferent zonei. Extinzându-se perimetrul zonei A, implicit va creşte valoarea impozitului pentru locuinţele incluse până acum în zonele inferioare. În plus, apar multe situaţii în care pentru o locuinţă neracordată la canalizare se va plăti impozit mai mare sau egal cu al uneia ultradotate, tocmai din cauza coeficientului, aşadar a rezonării. Directorul Direcţiei taxe şi impozite, Ioan Văcariu, susţine contrariul, invocând diferenţa valorii impozabile în funcţie de criteriile enunţate mai sus. Matematica îl contrazice.
Văcariu şi aritmetica
Potrivit lui Văcariu, pentru calculul impozitului se iau în considerare mai mulţi factori. Valoarea impozabilă pentru case identice ca dimensiuni şi din aceeaşi zonă poate diferi cu aproape 50%. „Pentru un imobil cu pereţi din beton şi cu toate utilităţile valoarea se va situa în jurul a 669 de lei/mp, iar la unul fără pereţi din beton şi fără utilităţi – la circa 397 de lei/mp, chiar dacă sunt din aceeaşi zonă“, a spus Văcariu, încercând să obţină maximum de credibilitate, comparând o vilă cu un bordei.
Cercetând însă grilele de stabilire a valorii impozabile, reiese că între două case, aflate pe străzi relativ identice ca aşezare faţă de centru, dar în zone diferite de impozitare, dintre care una are canalizare (în zona B sau C), iar cealaltă, nu (din zona A), diferenţa este de 70 de lei/mp (considerând că reţeaua de canalizare menajeră este singura deosebire). Adică 669 de lei/mp, respectiv 600 de lei/mp. Aplicând la 669 coeficientul de 1,6 obţinem 1.070, respectiv 963 la un coeficient de 1,4 – casă din zona B sau C cu toate dotările, în vreme ce aplicând la 600 coeficientul 1,8 obţinem 1.080 – casă din zona A fără canalizare menajeră. Automat, impozitul cel mai mare va fi plătit de proprietarul din zona A, chiar dacă nu are canalizare. În acest exemplu nu s-a pus la socoteală o eventuală fosă septică echipată cu canal special de golire sau toaletă separată, pentru casa neracordată la canalizarea menajeră. În acest caz, valoarea impozabilă ar fi aceeaşi, iar diferenţa între impozitul pentru locuinţa nedotată, dar cuprinsă în zona A, şi cea dotată, însă inclusă în zonele B sau C, ar fi şi mai mare. Aceasta este mizeria pe care primăria le-o oferă contribuabililor începând din 2008.
