Conducerea Liricului craiovean si-a propus ca in fiecare an, 25 martie, ziua de nastere a celebrei soprane Elena Teodorini, sa fie ziua teatrului care ii poarta numele pe frontispiciu. Prin urmare, in acesta saptamâna, la Teatrul Liric este o efervescenta artistica aproape fara precedent. Astfel, mâine, intre orele 10.00 – 14.00, la sediul teatrului este organizata manifestarea „Ziua usilor deschise“. Florian-George Zamfir, directorul general al teatrului, spune ca sunt asteptati si bineveniti toti cei care doresc sa cunoasca lumea operei si operetei dincolo de scena: „Numai asa, publicul va avea posibilitatea sa viziteze «laboratoarele» teatrului, sa vada modul in care artistii, personalul tehnic, atelierele (de croitorie, butaforie, pictura etc.) lucreaza pentru a pune in scena un spectacol muzical“.
Duminica, 25 martie, este „Intrunirea de la ora 17.30“, la care sunt invitati sa participe: publicul iubitor al artei lirice, reprezentanti ai mass-media, ai invatamântului preuniversitar si universitar, reprezentanti ai Consiliului Local si ai Primariei Craiova, fosti si actuali artisti ai teatrului. In cadrul intrunirii se vor acorda titluri onorifice, premii si diplome. Apoi, de la ora 19.00, incepe „Spectacolul de gala“, structurat in doua parti. Prima parte cuprinde arii celebre din opere, interpretate de solisti ai teatrului, conducerea muzicala fiind asigurata succesiv de dirijorii Marius Hristescu, Modest Cichirdan, Emil Maxim si Florian-George Zamfir. Partea a doua este rezervata exclusiv operetei si baletului. Cu siguranta, va fi un exceptional „maraton“ artistic.
Elena Teodorini – exceptia liricii mondiale
Ultima diva din secolul XIX si prima diva a României, Elena Teodorini, s-a nascut pe 25 martie 1857, la Craiova. La vârsta de sase ani si-a inceput, cu dragoste si stradanie, studiile de muzica si de pian. Peste câtiva ani, fetita i-a impresionat pe muzicieni prin virtuozitate. La 14 ani, Elena Teodorini a plecat in Italia, fiind admisa la Conservatorul de la Milano, la clasele de canto si de pian. Muzicienii italieni au apreciat-o ca fiind „exceptia“. Peste trei ani, aceasta a debutat ca solista intr-un oras de provincie, urmând sa triumfe, peste alti trei ani, ca soprana dramatica la Scala din Milano. Oare, ce inseamna ca la vârsta de numai 20 de ani, sa depasesti exigentele melomanilor si cele ale criticilor de specialitate la Scala din Milano? Elena Teodorini este prima soprana din România care a cântat pe cea mai faimoasa scena a lumii si, poate, cea mai tânara din toate timpurile. Probabil, românii inca nu realizeaza cât de mult conteaza o asemenea performanta istorica pentru o tara, indiferent cum s-ar numi ea. Insa, iata ca România a intrat in Uniunea Europeana si englezii, de câte ori ii aud numele, exclama: „A… marea artista italiana!“ Cei din Ministerul Culturii chiar nu constientizeaza valoarea acestui brand numit „Elena Teodorini“?
In Dictionarul de opera al lui Harold Rosenthal si John Warack – versiunea franceza aparuta la Editura FAYARD in 1986 – comentariile concluzive asupra personalitatii Elenei Teodorini precizeaza: „Este ultima cântareata a secolului XIX care, inzestrata cu o voce autentica de mezzosoprana, a cântat cu aceleasi sanse de reusita si in roluri a caror tesatura corespundea registratiei de falcone sau de soprana, efect caracteristic pentru intelesul termenului de soprano sfogato“. De asemenea, in Enciclopedia dello spettacolo, aparuta in Editura Unedi – Unione Editoriale, 1975, muzicologi de prestigiu ai lumii confirma valentele vocale de exceptie ale artistei: „Elena Teodorini a fost ultima mezzosoprana specializata in repertoriul de soprana, fiind impetuoasa si pasionala“. Celebra enciclopedie The New Grove Dictionary of Music, considerata de specialisti ca fiind cea mai completa din istoria muzicii universale, consemneaza cariera stralucita a artistei care a avut o voce inconfundabila, egal de valoroasa in rolurile de mezzosoprana, cât si de soprana dramatica ori lirica. Din 1881 s-a orientat in special spre repertoriul de soprana. A fost prima artista din România care a cântat la Scala din Milano, fiind aplaudata, neintrerupt, timp de 15 minute. In toate aceste dictionare si enciclopedii se acorda spatii ample ultimei dive a lumii secolului XIX, fara ca autorii sa se limiteze la o simpla fraza.
Muzicologi români importanti s-au straduit sa creioneze personalitatea artistica a Elenei Teodorini. Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, in scrierile sale, a facut aprecieri importante si argumentate despre Elena Teodorini, despre care crede ca s-a impus cu desavârsire in elita liricii mondiale. Muzicologul Mihai Cosma a facut câteva dezvaluiri naucitoare despre Elena Teodorini, din care noi am publicat doar câteva, in octombrie 2005. De asemenea, muzicologul Viorel Cosma doreste sa scoata la iveala toate informatiile despre ilustra soprana, iar criticul muzical Anca Florea nu a intârziat sa-i evidentieze exceptia. Revenind la Mihai Cosma, redam un mic fragment: „Va spun deschis, am fost uluit de numarul si de calibrul personalitatilor cu care Elena Teodorini s-a intersectat, intr-un fel sau altul, pe parcursul carierei sale: Giuseppe Verdi, Jules Massenet, Arigo Boito, Amilcare Ponchieli, Caruso, Giuseppe di Luca, Mattia Battistini, Franco Faccio, Sarah Bernardt, I.L. Caragiale, Vasile Alecsandri, George Stephanescu, Carl Teodor Wagner, Aron Bobescu etc. etc., nume de aleasa stralucire atât din panteonul culturii universale, cât si legate de devenirea culturii nationale. (…) Elena Teodorini a stralucit la Scala din Milano la vârsta la care altii abia isi fac ucenicia, fiind prima artista din România al carei nume a fost incrustat pentru vecie pe placa de marmura a templului liric italian. A fost adulata in România, in Italia, Franta, Spania, Portugalia, Rusia, la Viena, peste ocean, in America Latina – paradisul onorariilor fabuloase. (…) Pasionata de scena lirica si de cea dramatica, Elena Teodorini a refacut, pe cheltuiala sa, teatrul craiovean intemeiat de tatal ei, transformându-l intr-o cladire dotata cu tehnica moderna, la nivel european.(…) Pacat ca autoritatile nu au stiut, in anii de dupa primul razboi mondial, s-o pretuiasca. (…) Greseala au repetat-o si cu urmatoarea diva a României, Haricleea Darclée, stinsa in uitare si saracie. Ma bucur ca publicul este alaturi de artisti si imi doresc ca factorii de decizie administrativa si bugetara sa se alature acestui curent procultural, singurul vector ce poate propulsa Craiova pe harta culturala si artistica a Europei“.
