La finele lui decembrie, s-a cladit obiceiul de a intocmi clasamente: omul politic al anului, scandalul anului, partidul anului, dezamagirea anului.
N-am intâlnit pâna acum, in cei 16 ani de tranzitie, un clasament menit a desemna paradoxul anului.
Poate si pentru ca viata politica din ultimii 16 ani a urmat o anume logica.
Nu neaparat aristotelica, dar macar politica.
2006 s-a desfasurat in plan politic intr-un asemenea hal fara de hal incât s-ar putea vorbi in fine si de mai multe paradoxuri ale anului.
Ar concura cu vadite sanse de câstig fapte precum:
1) Condamnarea comunismului de catre un razgâiat al sistemului comunist: Traian Basescu.
2) Declansarea Dosariadei de catre un politician suspectat de a avea dosar de securist: Traian Basescu.
3) Alegerea lui Ion Iliescu drept presedinte de onoare al PSD la un an si ceva dupa ce tot un Congres al PSD a refuzat sa-l atraga presedinte pur si simplu.
4) Pretentia PSD de a fi principalul partid de Opozitie, când, in realitate, a fost principalul partid prezidential.
5) Ascensiunea in sondaje a lui Gigi Becali, desi toti analistii au sustinut, care pe unde a avut spatiu de emisie sau spatiu de ziar, ca nu e om politic.
6) Aglomeratia la supermarketuri, desi toata lumea se plânge ca o duce rau cu banii.
7) Mentinerea Monei Musca pe locul intâi in sondaje, desi CNSAS i-a dat verdictul de Politie Politica.
8) Destabilizarea PNL de catre Platformisti sub motivul invocat ca se vrea intarirea PNL.
9) Pretentia lui Emil Boc de a fi presedintele PD, când, in realitate, e doar vicepresedinte, presedinte de-adevaratelea fiind Traian Basescu.
10) Exceptionala organizare de catre Miron Mitrea a unui Congres PSD care l-a rasturnat exact din functia de organizator al partidului.
11) Declaratiile lui Traian Basescu ca Justitia a ajuns, in fine, independenta, când, in realitate, ea e dependenta de politic mai mult ca niciodata in istoria ultimilor 16 ani de tranzitie.
12) Cresterea perceptiei populatiei privind ascensiunea coruptiei in conditiile luptei impotriva coruptiei.
13) Dragostea tot mai fatisa a presei pentru Traian Basescu pe masura ce acesta a atacat-o tot mai tare.
14) PD a actionat ca un partid de Opozitie, reusind, totusi, sa se bucure de toate avantajele Puterii.
15) Iesirea Partidului Conservator de la guvernare tocmai pentru a putea sprijini mai bine guvernul Tariceanu.
16) Tot mai marea nemultumire a presedintelui ca presa il critica, in conditiile in care presa l-a aplaudat tot mai tare.
17) Supravietuirea guvernului Tariceanu, in conditiile in care s-a facut totul ca el sa cada.
