Fragilitatea magistratului roman

Actul sinucigas al procurorului Cristian Panait, din cadrul Parchetului Curtii Supreme de Justitie, demonstreaza fragilitatea magistratului roman si responsabilitatea uriasa plasata pe umerii tinerilor de catre cei care ar trebui sa si-o asume.

Colegi de-ai procurorului Cristian Panait afirma ca, pe 10 aprilie, acesta a avut o discutie „dura“ cu Ilie Piciorus, seful Sectiei de urmarire penala si criminalistica, si cu adjunctul acestuia, Ovidius Paun, fost general de politie. Dialogul s-a referit la solutia data de Cristian Panait privind scoaterea de sub urmarire penala a procurorului bihorean Alexandru Lele si infirmata de procurorul Ilie Piciorus. Probabil dezamagit de sefii sai sau poate pentru ca si-a vazut cariera de magistrat distrusa, Panait a preferat sa moara decit sa-i fie pusa la indoiala corectitudinea. Daca ar fi avut „un batrin“ cu care sa se sfatuiasca, Panait ar fi fost oprit, cu siguranta, din gestul sau, spun juristii.

Sinuciderea lui Cristian Panait coincide cu publicarea in Monitorul Oficial a Ordonantei de Urgenta privind Parchetul National Anticoruptie, care prevede ca vechimea pe care trebuie sa o aiba un procuror in cadrul acestui departament este de sase ani. Cristian Panait era in magistratura de patru ani si zece luni, iar Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului Curtii Supreme de Justitie este cea mai importanta sectie din tara, similara cu viitorul Parchet Anticoruptie.

Juristii sustin ca formarea unui procuror se face in sase-sapte ani. Totusi, la Sectia de urmarire penala si criminalistica sint delegati multi procurori tineri. Pe de o parte, se motiveaza ca nu exista procurori, pe de alta se spune ca tinerii sint mai usor de manipulat, intrucit nu au experienta. Relevant ar fi faptul ca multi procurori cu experienta s-au „retras“ la departamentele „personal“, „relatii internationale“, „inspectii“, refuzind oarecum responsabilitatea solutionarii dosarelor care se inregistreaza la Parchetul Curtii Supreme de Justitie si preferind sa se ocupe de probleme administrative. Desi, prin lege, procurorul beneficiaza de „stabilitate“, asa cum judecatorii sint „inamovibili“, de fiecare data cind puterea se schimba, unii magistrati sint avansati, iar altii devansati, in functie de preferintele politice. Rocada procurorilor genereaza o stare de nesiguranta in rindul acestora. Multi procurori tineri ajunsi la sectiile de virf ale Parchetului Curtii Supreme de Justitie traiesc un sentiment de euforie. Faptul ca pot emite mandate de arestare si trimite in judecata persoane le da impresia ca pot dispune de viata oricui, prin autoritatea pe care le-o da functia. Ba mai mult, unii chiar au cazut in desuetudine, iar moralitatea lor a ajuns sa fie pusa la indoiala. Un caz care infirma toate acestea era Cristian Panait, pentru care ideea de dreptate era suprema, spun avocati si procurori care l-au cunoscut. Ordonanta privind Parchetul National Anticoruptie prevede ca, pentru a fi numiti in structurile acestuia, procurorii trebuie sa aiba calitati profesionale deosebite, sa se bucure de o buna reputatie, sa aiba o conduita morala ireprosabila. Indeplinind aceste conditii, Cristian Panait ar fi putut sa se numere printre cei 75 de procurori ai Parchetului National Anticoruptie, dar ar fi depins si de sefii sai. Or, se pare ca si discutia pe care a avut-o cu acestia l-a facut pe Panait sa ia o hotarire extrema.

Procurorul Cristian Nicolae Panait, de 29 de ani, a fost inmormintat simbata, la Cimitirul Ghencea Militar. La funeralii au participat toti colegii si prietenii sai. Procurorul Cristian Panait a murit miercuri seara, la o ora dupa ce a fost internat in spital, in coma profunda. El a fost transportat in coma la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca dupa ce s-a aruncat de la etajul patru al locuintei sale.