Naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, dată prin Legea 119 din 11 iunie 1948, a reprezentat în urmă cu peste 70 de ani trecerea ţării noastre de la o economie de tip capitalist, la economia de tip centralizat. Acest act întocmit de comunişti a însemnat deposedarea oamenilor de munca lor de o viaţă. De asemenea, a dus la declanşarea unor adevărate tragedii. Zeci de mii de români care aveau o afacere au fost aruncaţi în stradă.
Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi stipula în primul rând că erau naţionalizate toate resursele solului şi subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului. În al doilea rând, întreprinderile individuale și asociaţiile particulare industriale erau transferate în proprietatea statului. Acestea reprezentau un segment majoritar din economia ţării.
Despăgubirea s-a transformat în confiscare
În lege se spunea că se dau şi despăgubiri. Acest lucru nu se făcea decât în mod discreţionar. Astfel, legea a devenit una de confiscare a proprietăţii private.
„Situaţia creată în urma transformărilor petrecute impune o schimbare structurală în domeniul economiei naţionale, pentru a pune toate forţele productive ale ţării în slujba ridicării nivelului politic, economic şi cultural al poporului nostru. Această schimbare structurală este trecerea în mâinile statului, ca bun comun al poporului, a celei mai importante părţi din mijloacele de producţie”, spunea Gh. Gheorghiu Dej, prim-vicepresedinte al Consiliului de Miniştri, în mesajul prin care argumenta adoptarea legii, votată în unanimitate.
Prin această lege au trecut în patrimoniul statului, etapizat 8.894 de întreprinderi industriale si miniere, de transport, bancare şi de asigurări, cap de listă fiind toate marile societăţi din economie.
Naționalizarea în România: Propaganda, principalul mijloc de convingere
Propaganda comunistă a vremii avea să-şi facă efectul. Masele de oameni vedeau ca pe o mare realizare această naţionalizare. Potrivit documentelor de arhivă, la Focşani vestea naţionalizării principalelor mijloace de producţie a fost primită cu „deosebită bucurie” de către muncitori.
„Corespondentul ziarului Scânteia, P. Cristofor, a transmis, telefonic, la Bucureşti, articolul intitulat «Muncitorii din Focşani vor păzi cu sfinţenie bunurile poporului». Acesta a şi fost publicat în aceeaşi zi – 1 iunie 1948. Articolul arăta că „Muncitorii de la Fabrica de zahăr din Sascut, Moara Focşani, Fabrica de produse Chimice Mărăşeşti, Fabrica de pielărie Nistor Vasile din Focşani, Ţesătoria Focşani, Fabrica de cherestea Huroaia din comuna Năneşti, Fabrica de cherestea Bradul din comuna Ciuşlea, Fabrica de cherestea Siretul din Nămoloasa, Fabrica de cherestea Pădurea Carpaţi din comuna Adjudul Vechi şi Întreprinderea Mărculeşteanu din comuna Odobeşti şi-au manifestat bucuria pentru măreţul act săvârşit de guvern şi Marea Adunare Naţională”.
Citește întreg articolul pe Historia.
Citește și: O cunoscută profesoară din Gorj a încetat din viață
