Durerile supărătoare de genunchi sunt o problemă întâlnită destul de frecvent, care afectează calitatea vieţii şi, netratate, pot evolua către probleme mai grave, dificil de ţinut sub control cu tratamente neinvazive. Adesea, cauza acestor dureri este gonartroza, o boală cronică, degenerativă a genunchiului, care constă în degradarea progresivă şi lentă a cartilajului articular, a meniscurilor şi ligamentelor, până la distrugerea completă a acestora.
“Dacă împărţim genunchiul în trei compartimente – femuropatelar, intern şi extern – de cele mai multe ori, gonartroza debutează prin afectarea unui compartiment, după care se extinde şi la restul, astfel încât, în stadii avansate, boala cuprinde tot genunchiul”, explică dr. Valentin Dascălu, medic primar ortopedie-traumatologie, care atrage atenţia că greutatea excesivă are un rol foarte important în gonartroză. IMC (indicele de masă corporală) peste 27 face ca riscul de a dezvolta boala să fie de trei ori mai mare. Însă există şi alte cauze şi alţi factori care predispun la dezvoltarea şi agravarea acestei afecţiuni.
1 din 5 persoane peste 40 de ani are gonartroză
Gonartroza este întâlnită şi în rândul tinerilor, însă este mai frecventă în cazul populaţiei de peste 40 de ani, transmite medicul.
“În urma unui studiu realizat în 2020, prevalenţa globală era de 16% la persoanele de peste 15 ani şi 22% la persoanele de peste 40 ani. Aproximativ 654.1 milioane de persoane de peste 40 ani aveau gonartroză, dintr-un număr de aproximativ 7.8 miliarde de oameni”, spune dr. Valentin Dascălu.
Gonartroza se poate instala fără o cauză aparentă (gonartroză primară) sau ca o consecinţă a unor cauze (gonartroza secundară).
Femeile sunt mai predispuse să dezvolte boala
Afecţiunea apare mai frecvent la femei, la persoane supraponderale şi la vârstnici.
“La categoria de vârstă 65-74 ani, apar modificări radiologice la 35% dintre femei şi 21% dintre bărbaţi”, semnalează medicul ortoped.
Alte persoane predispuse la gonartroză sunt sportivii, îndeosebi cei care au practicat spoturi de contact, precum handbal, volei sau baschet, şi persoanele care muncesc în condiţii grele – pe şantier, în mină, într-un mediu cu frig şi umezeală.
Persoanele care au suferit leziuni la nivelul genunchilor (fracturi, leziuni de menisc, leziuni ligamentare) sau intervenţii chirurgicale (operaţii de îndepărtare a meniscurilor) sunt şi ele mai expuse riscului de a face gonartroză, la fel ca şi persoanele cu boli reumatismale, metabolice sau care au genunchii deformaţi (genu valgum -genunchi în “x” sau genu varum -genunchi în “paranteze”).
“De asemenea, există şi pacienţi care au o predispoziţie genetică de a dezvolta boala”, mai spune ortopedul.
Durerea poate fi legată şi de vreme
Durerea este principalul simptom. Iniţial, aceasta apare la efort, mers, activităţi fizice şi este calmată de repaus. Pe măsură ce boala avansează, durerea începe să se simtă la activităţi şi efort din ce în ce mai mici.
“Durerea poate avea caracter meteorodependent, adică poate fi legată de frig, umezeală, schimbări climatice”, menţionează dr. Dascălu, care spune că disconfortul fi foarte mare când cantitatea de lichid sinovial (lichidul din genunchi) creşte: “Genunchiul devine ca un balon plin cu lichid, la o presiune crescută”.
Distugerea meniscurilor şi a cartilajului în stadii avansate exacerbează şi ele durerea.
Diagnosticul gonartrozei se stabileşte de către ortoped pe baza anamnezei (discuţia medic-pacient), a examenului clinic şi investigaţiilor paraclinice: radiografia de genunchi, RMN, CT, sau pe baza artroscopiei.
Dimineaţa, putem resimţi mai multă durere
Gonartroza este asociată cu rigiditatea sau pierderea dureroasă a mobilităţii, care se manifestă prin durere la iniţierea mişcării, spune specialistul, acesta fiind motivul pentru care dimineaţa primii paşi sunt mai dureroşi, până când articulaţia se “încălzeşte”.
Boala se poate manifesta prin tumefacţie – creşterea în volum a articulaţiei, prin cresterea cantităţii de lichid sinovial – “apă la genunchi”, în termeni populari, cracmente articulare, sau pocnituri, trosnituri, zgomote percepute de pacient la mişcarea genunchiului.
“Genunchiul se poate deforma, apare laxitatea articulară, adică ligamentele nu îşi mai îndeplinesc rolul de a menţine genunchiul fix şi amplitudinea mişcării devine exagerată”, menţionează medicul.
În stadii avansate, şchiopătarea apare datorită durerii sau modificării de ax a genunchiului.
Slăbitul, principalul mijloc de luptă împotriva bolii
Gonartroza nu se vindecă, dar este important ca pacientul să meargă la medic şi să respecte tratamentul şi recomandările acestuia pentru a preveni complicaţiile şi pentru a lupta contra evoluţiei sale. “Nu există un tratament curativ, dar există mijloace de luptă împotriva evoluţiei gonartrozei”, spune dr. Valentin Dascălu.
“Slăbitul este unul din cele mai importante mijloace de luptă împotriva evoluţiei bolii, însă atenţie! Slăbitul nu se face prin înfometare, ci prin modificarea şi îmbunătăţirea regimului alimentar. Cele mai eficiente şi la îndemână metode sunt eliminarea duciurilor, a pâinii, sucurilor şi alcoolului”, sfătuieşte medicul.
Uneori este indicat mersul cu sprijin auxiliar, precum cârje sau baston, adaugă acesta: “Astfel, scădem greutatea ce acţionează asupra genunchiului, protejându-l. Dimensiunea bastonului sau cârjei trebuie reglată pentru ca mersul să fie echilibrat, iar postura, corectă. În caz contrar, apare suferinţa coloanei, a bazinului”.
Înotul şi bicicleta pot fi de ajutor
Gonartroza nu exclude mişcarea ci, dimpotrivă, o impune, atrage atenţia ordopedul: “Se recomandă întreţinerea şi exersarea mobilităţii genunchiului prin activităţi fizice, care nu pun presiune pe genunchi. Înotul, bicicleta, exerciţiile fizice se pot dovedi de mare ajutor. Şi fiziokinetoterapia este eficientă, prin programe de întărire a musculaturii, mobilizare articulară, programe ce pot fi urmate şi la domiciliu.”
Condiţiile de muncă ar trebui şi ele adaptate, când nu sunt prielnice, sau este indicată chiar schimbarea locului de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil, se recomandă protejarea de frig şi umezeală prin echipamente de protecţie.
Medicamentele trebuie recomandate de către medic
Tratamentul medicamentos este bazat pe antiinflamatoare nesteroidiene, fie administrate oral sau topice locale (unguente), Paracetamol, opioide, plasturi, analgezice cu acţiune centrată.
“Trebuie menţionat, însă, că tratamentul nu este curativ, adică nu vindecă leziunile, ci este simptomatic, adică scade simptomatologia. Şi trebuie recomandat de către medic, conform schemelor de tratament”, transmite dr. Dascălu.
Injecţiile intraarticulare pot atenua simptomele
Injecţiile intraarticulare sunt şi ele de ajutor. Cele cu corticosteroizi pot avea efect benefic în ameliorarea durerii, însă de cele mai multe ori pe termen relativ scurt.
Injecţiile intraarticulare cu acid hialuronic pot avea şi ele rol adjuvant, întrucât acidul hialuronic reprezintă un substitut pentru lichidul sinovial şi lubrifiază articulaţia, crescând mobilitatea şi având rol de amortizare între femur şi tibie.
“Un tratament care a câştigat teren în ultimii ani este şi cel cu PRP (plasma îmbogăţită cu trombocite), un tratament biologic simptomatic, ce aduce un aport de factori antiinflamatori în plasma pe care o introducem în genunchi”, spune medicul.
În stadii avansate, se poate ajunge la tratament chirurgical
Sunt cazuri în care se poate recurge şi la tratamentul chirurgical. Acesta poate fi realizat în primă fază pentru tratamentul cauzei care a produs gonartroza, precum tratamentul leziunilor de menisc, al leziunilor ligamentare sau refacerea axului membrului inferior – osteotomii.
În stadii avansate ale bolii, se poate ajunge până la chirurgia protetică sau proteză de genunchi. “Aceasta este ultima soluţie şi cea mai radicală. Nu trebuie ajuns aici decât după epuizarea tuturor mijloacelor de tratament”, subliniază medicul Valentin Dascălu.
