In aceste zile de restriste pentru Adrian Nastase au circulat multe zvonuri despre telefoane date de Traian Basescu fostului sau coleg de bloc si fostului sau concurent.
N-avem nici o confirmare oficiala a acestor zvonuri. Dupa Gala Clubului Român de Presa de saptamâna trecuta, o reportera de la Antena 1 l-a intrebat pe Traian Basescu daca i-a telefonat lui Adrian Nastase in noaptea executiei de la Hotel Confort. Presedintele a dat un raspuns suficient de ambiguu pentru a crea patul germinativ al unor noi si noi speculatii. Joi, 23 martie, cotidianul Adevarul a publicat cu titlu de exclusivitate stirea ca Adrian Nastase ar fi fost sunat de Traian Basescu si in noaptea dinaintea deciziei de a parasi PSD. Nici aceasta informatie n-a fost confirmata sau infirmata.
Prin raportare la personaj, stirile despre telefoanele lui Traian Basescu sunt credibile. Presedintele are multe slabiciuni. N-o are, cred, pe cea a lipsei de barbatie. Si orice barbat care se respecta nu poate fi decât de partea unei victime a lucraturilor care n-au nimic barbatesc in ele. S-ar putea presupune ca Traian Basescu sa fi fost sincer revoltat de ceea ce i se intâmpla lui Adrian Nastase. Si sa fi simtit nevoia sa-l sune pe fostul sau concurent, fie si pentru ca gestul nu mai implica nici un risc. Adrian Nastase e prea inghesuit de propriii colegi de partid pentru a mai fi un adversar primejdios pentru Traian Basescu.
Adevarate sau nu, stirile despre telefoanele date lui Traian Basescu au menirea de a adânci in opinia publica imaginea de telenovela a ciudateniei de destin. Adrian Nastase a fost cât pe-aici sa-l biruie pe Traian Basescu. I-a despartit o diferenta de doar unu si ceva la suta. Acum, iata, Adrian Nastase e mazilit din propriul partid, in timp ce Traian Basescu e pe culmi. Banuindu-l in spatele actiunii in forta a Parchetului, politicieni, jurnalisti, afaceristi, dintre cei care nu sunt cu musca pe caciula, cauta a-i intra in voie, a-si asigura o minima protectie. Altfel nu se explica parasirea lui Adrian Nastase de catre mai-marii PSD. Partidele politice din România sunt covorul rosu pe care tropaie Traian Basescu in fiecare dimineata.
Premierul Tariceanu, lovit in moalele capului, ii raspunde, cu bombaneli infundate. Cazuta in mâinile unor patroni puscariabili sau ale unor trusturi straine interesate in afaceri profitabile pe teritoriul unei republici bananiere, presa ii cânta in struna. De la TVR pâna la Realitatea TV, posturile de televiziune sunt tot atâtea cobze pentru destele lui Traian Basescu. Reprezentanti ai asa-zisei societati civile, deosebit de viteji când e vorba de adversarii presedintelui, incaseaza loviturile prezidentiale cu un surâs palid pe obrazul subtire, care obraz cu cheltuiala se tine. Ati vazut cumva, undeva vreo replica a asa-zisei societati civile la trecerea lui Daniel Morar in subordinea lui Ilie Botos? Am gresi daca am spune ca presa si societatea civila nu-l critica pe Traian Basescu. Il critica, si inca destul de dur. Pentru ca nu calareste tara asa cum ar trebui!
Din prezentul in care traim, multi se inghesuie sa profeteasca un destin napoleonian lui Traian Basescu. E deja vazut ca presedinte si pentru al doilea mandat, ba chiar si pentru al treilea, ca tutore al unui megapartid prezidential, ca un om caruia nu i se poate intâmpla nimic rau, din fiecare confruntare iesind si mai invingator.
Va fi Traian Basescu un etern invingator?
Nu stim.
Si asta pentru ca viata e complicata. Chiar si pentru sefii de stat. Daca nu mai ales pentru acestia.
