De-a lungul timpului, o multime de muzicologi si compozitori de faima mondiala au apreciat creatia si arta interpretativa a legendarului pianist si compozitor Franz Liszt. Nu exista meloman care sa nu recunoasca cel putin o lucrare muzicala de-a acestuia, tocmai pentru ca este inconfundabil. Neindoielnic, istoria muzicii universale este de neconceput fara Liszt. Studiile sale transcendentale, rapsodiile, intreaga sa creatie nu pot fi aruncate la cos. Când unui meloman nu-i place nici macar o piesa scrisa de Liszt, ceva nu este in regula cu acela. Un asemenea caz l-am intâlnit zilele trecute. Culmea! Inainte imi lasase o impresie buna.
Franz Liszt a fost singurul fiu al lui Adam Liszt – functionar la Curtea lui Nicolae Esterhazy, fostul protector al lui Haydn – si al sotiei acestuia, Maria Anna, nascuta Lagen. Localitatea sa natala, Raiding, facea parte la acea vreme din Transleithania, partea maghiara a Imperiului Austro-Ungar. Familia Liszt apartinea de comunitatea germana din Ungaria. Limba materna a lui Franz Liszt a fost germana. De asemenea, studiile primare le-a facut in germana. Abia când a devenit adult, acesta a invatat câteva frânturi de limba maghiara, purtând in schimb toata viata nostalgia locurilor natale. Paradoxal, limba sa preferata a fost franceza. Biografii stiu doar anul nasterii marelui muzician, anume 1811, insa nici acum nu se stie data la care copilul Liszt a vazut lumina zilei. De mic, Liszt a ascultat lieduri cântate de mama sa acompaniata la chitara de tatal sau. Apoi, asista la repetitiile sau la concertele orchestrei in palatul Esterhazy, in care tatal sau cânta la violoncel. Dat fiind faptul ca Adam Liszt avea, se poate spune, o pregatire muzicala, copilul i-a devenit elev, insa numai pâna la vârsta de noua ani. In 1820 l-a insotit la Viena, unde a luat lectii de teorie, armonii si contrapunct de la Antonio Salieri, iar lectii de pian de la Carl Czerny – fost elev si prieten al lui Beethoven. Czerny era un pianist virtuoz si pedagog stralucit in acea epoca. Vazând calitatile de exceptie ale copilului Liszt, acesta s-a oferit sa-i dea lectii fara a-i pretinde nici un ban. Dupa numai câteva luni, Liszt a avut primele aparitii in public, la Oedenburg si Presburg (Bratislava de azi), unde succesul a fost total. A circulat legenda ca la finalul unuia dintre concertele sustinute la Viena, in 1823, Beethoven a urcat pe estrada si a imbratisat copilul minune in aplauzele melomanilor. Prin urmare, câtiva unguri melomani mai instariti i-au oferit o bursa de studii pentru sase ani la Paris, pentru continuarea studiilor. Dupa numai un an de studiu la Paris, copilul pianist a fost aplaudat nu doar la Paris, ci inclusiv la Londra. De asemenea, Regele Carol al IV-lea l-a invitat la palatul Windsor, unde fusese invitat si Mozart. La doar 14 ani, Franz Liszt a compus opera „Don Sancho“, a carei premiera a avut loc la Opera din Paris, la 17 octombrie 1825. Avea o sete de cunoastere neobisnuita si a inceput sa citeasca poezie, filozofie, carti ale unor scriitori francezi clasici si romantici. Lecturile i-au amplificat legatura sa cu pianul si cu incercarile sale de compozitie.
Moartea tatalui i-a zdrobit inima
Prima suferinta a intâpinat-o la vârsta de 16 ani când i-a murit tatal. S-a maturizat rapid, iar responsabilitatile fata de familie si fata de cariera muzicala au crescut. „Dupa vârsta de 16 ani mi-a lipsit un sfetnic autoritar. Am fost nevoit sa-mi câstig singur existenta, sa predau pianul, armonia, contrapunctul si sa urmez cariera de virtuoz“, avea sa consemneze mai târziu marele pianist si compozitor. Astfel, una dintre elevele sale a fost chiar contesa Caroline Saint-Cricq, fiica unuia dintre ministrii regelui Carol al X-lea. S-au indragostit unul de celalalt. Prin urmare, regele, de teama unei mezaliante, a decis intreruperea lectiilor si a oricarui tip de comunicare dintre cei doi. Franz si-a regasit linistea in lecturile din scrierile lui Platon, Pascal, Goethe, Victor Hugo, dupa care a intâlnit muzicieni celebri precum Berlioz, Paganini, Chopin. Prima sa legatura cu contesa Marie d’Agoult – scriitoare cunoscuta sub pseudonimul Daniel Stern – dateaza din anul 1834. Multa vreme, aceasta a fost alaturi de el, daruindu-i doua fiice si un fiu: Blandine, Cosima si Daniel. Cea mai mica dintre fiice, Cosima, a devenit sotia lui Richard Wagner.
Anii de peregrinari ai lui Franz
Lizt a compus si cântat primele sale piese din ciclul „Ani de peregrinari“, in perioada in care a trait impreuna cu iubita sa in Elvetia si Italia. Au urmat o multime de turnee in Anglia, Spania, Italia, Germania si Viena unde a sustinut zece concerte intr-o luna de zile. Repertoriul sau era atât de vast incât acoperea o parte foarte mare din literatura pianistica. De asemenea, in 1838, Franz Liszt a sustinut cinci concerte la Budapesta. A fost primit prin arc de triumf, a fost sarbatorit de toata lumea. La despartire, mii de budapestani purtau faclii aprinse. Marele muzician a comunicat cu acestia mai mult prin sunete decât prin cuvinte, pentru ca limba maghiara (paterna) ramasese ca o umbra pentru el.
Turneul legendarului pianist si compozitor in România
Ilustrul pianist peregrin, in 1846, a sustinut concerte si in tara noastra. Avea 35 de ani. A concertat la Timisoara, Lugoj, Arad, Cluj, Sibiu, Bucuresti si Iasi. In fiecare din aceste orase a sustinut mai multe concerte. Era un om generos. De pilda, la Iasi, din patru concerte, ultimele doua le-a dat „in scop de binefacere pentru saracii orasului“. La Bucuresti, printre improvizatiile cântate, Liszt a intercalat si o tema de hora notata de el la Sibiu, care mai târziu a fost inclusa de compozitor in „Rapsodia Româna“. Un an mai târziu, Liszt a concertat pentru a treia oara in Rusia. Biografii, in special scriitorii acelor vremuri, au ilustrat calatoriile marelui muzician. Ei spun ca s-a folosit de o rulota, construita atât de ingenios, incât Franz putea sa manânce, sa doarma si chiar sa studieze la pianul care-l insotea peste tot.
Franz Liszt avea o vasta cultura muzicala
Dupa atâtia ani de peregrinari, in 1848, Franz Liszt si-a stabilit resedinta la Weimar, orasul in care fusese numit cu sase ani in urma in calitate de Kapellmeister al Curtii ducale. Asadar, are pacea mult râvnita a artistului de a-si pune gândurile in partitura, oferind cele mai valoroase creatii ale sale. Compozitiile lui Liszt reflectau sinteza intre cultura sa muzicala vieneza, franceza si marile modele ale creatiei germane. Intr-o caracterizare surprinzator de condensata a creatiei lui Liszt, comentatorul Serge Gut a parafat-o ca fiind „franceza – pe plan cultural, germana – pe plan muzical si maghiara – pe plan sentimental“. Dar seva culeasa de receptivitatea pianistului virtuoz, trecator prin atâtea orase ale Europei – din Portugalia pâna la Petersburg si Moscova – a imprimat limbajului sau indrazneli pe care, astazi, le-am numi „de avangarda“. Peste impulsurile pe care i le daduse in tinerete muzica lui Paganini, au inceput sa se suprapuna unele culori stranii in muzica sa, colorit din care Wagner, si nu numai el, s-a influentat copios, insa cu admiratie.
Moartea celor doi copii l-a impins catre sinucidere
Franz Liszt s-a afirmat si ca scriitor de articole si studii. El s-a alaturat inceputului de activitate publicistica a unora dintre muzicienii epocii, Schumann fiind exemplul cel mai elocvent. Dramele prin care a trecut marele muzician nu au fost nici mici si nici putine. Singurul lui baiat, Daniel Liszt, a murit la vârsta de numai 20 de ani, iar fiica sa cea mare a murit la vârsta de 27 de ani. Dupa moartea celor doi copii, Franz Liszt a vrut sa-si puna capat zilelor. In viata acestuia, trecut de 60 de ani, a survenit o alta problema. Aceea a despartirii fiicei sale Cosima de primul ei sot, Hans von Bulow, si a casatoriei acesteia cu Wagner, la a carei celebrare Liszt a refuzat sa participe.
Refugiul lui Liszt in religie, muzica si moarte
Au urmat ani de refugiu in religie si muzica, pianistul si dirijorul reluând vechea lui pasiune de a concerta. Pedagogul Liszt a inceput sa dea din nou lectii in popasurile prelungite de la Weimar, iar gânditorul prin sunete – compozitorul – sa-si marturiseasca simtamintele târzii in paginile creatiei.
Anul 1886 a inceput printr-un turneu de concerte – „supremul turneu“ cum l-a numit compozitorul, simtind apropierea despartirii de viata – care a fost intrerupt de o boala care l-a readus la Weimar. Fericit de succesul lucrarilor sale, Liszt a decis sa mearga la Bayreuth – resedinta lui Wagner si a Cosimei – pentru a asista la operele „Parsifal“ si „Tristan“. Acolo, in ultima zi a lunii iulie, i se sfârseste viata in urma unei congestii pulmonare, lasând in urma sa o opera ce reflecta tumultul unei biografii si a unor gânduri inscrise in partituri ce rezuma cele mai caracteristice trasaturi ale epocii romantice.
Bela Bartók: „Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii decât Wagner“
De-a lungul timpului, o multime de muzicologi si compozitori de faima mondiala au apreciat creatia si arta interpretativa a legendarului Liszt. De pilda, Bela Bartók, principalul exponent al scolii muzicale maghiare, a facut o paralela memorabila intre Franz Liszt si Richard Wagner: „Inclin sa cred ca Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii decât Wagner. (…) Liszt a initiat atâtea posibilitati noi fara ca el insusi sa le fi epuizat pâna la capat, incât de la el s-au primit stimulente mai puternice decât de la Wagner“. De asemenea, compozitorul, muzicologul si profesorul Zeno Vancea a pledat pentru rolul avut de Liszt in istoria compozitiei moderne: „Influentând puternic pe Wagner, pregatind prin ultimele sale lucrari aparitia impresionismului, Liszt a fost unul dintre cei mai mari inovatori care au existat“. Muzicologul Ioana Stefanescu sustine in volumul III din „Istoria muzicii universale“ ca asemenea aprecieri facute de la inaltimea unor autoritati in materie de muzica moderna, releva importanta pe care Liszt a avut-o in istoria muzicii culte europene postromantice: „Artist de actiune, intr-o intensitate mereu arzatoare, Liszt ramâne mereu purtatorul aurei «muzicianului de mâine»“.
