Cu multi ani in urma, am gasit in biblioteca Seminarului Matematic din Iasi cartea cu numele specificat in titlu. Autorul nu-l mai tin minte; dar fara indoiala este unul din primele romane de science-fiction. Desi ideea nu e noua (apare in scrierile primului filozof al Renasterii, Nicolaus Cusanus), tratarea sub forma de roman este captivanta si atractiva. Este vorba despre viata unor fiinte, desemnate sub forma unor diverse configuratii geometrice, care se desfasoara intr-o lume plana. Fapt care le delimiteaza posibilitatile de deplasare si gândire, deoarece ele nu pot depasi liniile trasate in mod continuu. Elementele periculoase ale acestei societati plane sunt incercuite in interiorul unor poligoane inchise, de unde, evident, nu pot evada pe nicaieri. Necunoscând decât aceasta existenta plana, fiintele de acolo nu-si pot imagina o alta, si de aceea nu au nici visuri, nici aspiratii. Pâna când, un punct, intemnitat intr-un poligon inchis, reuseste sa evadeze, apelând la cea de-a treia dimensiune a spatiului.
Ajuns la intersectia dintre vârsta senectutii si a senilitatii, ma gândesc adesea câti dintre noi nu se resemneaza sa traiasca intr-o lume plana, fara sa doreasca o alta, tridimensionala.
Cu multi, multi ani in urma, când eram asistent la Iasi, a venit pentru specializare un matematician chinez. Ne povestea ca provine dintr-o familie saraca de la tara, cu 11 copii. La inceput aveau o singura pereche de pantaloni, pe care o imbracau pe rând când ieseau in sat. Când a venit Mao la putere, primul sau angajament a fost ca fiecare taran sa aiba propria pereche de pantaloni. A doua etapa era ca fiecare taran sa aiba o pereche de pantaloni de lucru si una de sarbatoare. In viata lor, atât de plana, realizarea aceasta li s-a parut, la vremea aceea, mai importanta decât o eventuala a treia dimensiune; si n-ai de ce sa-i condamni.
Tot cu multi ani in urma, am fost la Timisoara membru intr-o comisie de doctorat; isi sustinea teza Ho Si Hau. Dupa cum va sugereaza numele, era nepotul lui Ho Si Min. In tot timpul stadiului de doctorat, n-a avut bani sa mearga acasa in vacante; sotia a nascut in lipsa lui. A devenit al doilea doctor in matematici din Vietnam. L-am intrebat daca va obtine un avantaj din asta. Mi-a relatat ca traieste intr-o garsoniera intr-un bloc, unde, pe fiecare etaj, exista o singura toaleta si o singura baie; fiecare familie are orele fixate in care pot sa le utilizeze. Acum, cu doctoratul luat, avea dreptul la un apartament cu doua camere si toaleta proprie. In viata lor, atât de plana, acest lucru conta mai mult decât o a treia dimensiune propusa de Occident a fi implantata pe calea armelor.
Multe popoare arabe prefera existenta lor plana de veacuri, motivând ca aceasta este vointa lui Allah; motivatie contrazisa oarecum de Coran, unde saracia, nemunca si ignoranta sunt condamnate. A le impune cu forta o a treia dimensiune are putine sanse de succes. Unele tari arabe au ales singure aceasta a treia dimensiune si au ajuns la un grad de civilizatie si nivel de trai de invidiat.
La Revolutie, am incercat sa evadam din viata plana impusa de comunism. Dar tot ei ne-au anulat rapid a treia dimensiune, pentru cea mai mare parte dintre noi. Si viata plana de pâna acum a devenit si mai plana. Cu adeziunea noastra unanima si iresponsabila.
