– Pentru reconstructia din temelii a Universitatii, astfel incit sa revenim in Divizia A, cam ce buget ar trebui alocat?
– Daca se vrea cu adevarat continuarea in Divizia A, ar trebui alocate cel putin trei milioane de dolari. Despre aceasta varianta vorbesc eu, adica Universitatea sa evolueze tot in Divizia A. Suma este necesara pentru locul in Divizia A, alcatuirea lotului, contractele jucatorilor, plus cheltuielile pentru urmatorul sezon.
– Ce simtiti la ora asta despre situatia Universitatii? Nu prea avem informatii despre nebunia de acum.
– Sincer, simt un lucru pe care nu l-as fi crezut pentru nimic in lume in urma cu citeva luni.
– Adica?
– O liniste totala in care nimeni nu intreaba despre fotbal si nimeni nu mai traieste, sa zic asa, pentru fotbal! Cind vrei sa intri in discutie cu cineva despre fotbal, despre Universitatea, mai toti iti raspund cam asa: „Mai da-i in…“ Si cu asta basta.
– Inteleg ca a cazut definitiv varianta revenirii lui Nicu Gheara la Craiova?
– Pai, ce sa mai cumpere? El este insa si acum interesat sa cumpere Universitatea daca miine patronul Craiovei ar vinde-o. Nicu Gheara imi este prieten, dar nu as putea sa-l aduc aici doar de dragul Universitatii.
„As aduce si negri mititei…“
– Nu este tirziu o varianta cu FC National (Stiinta) la Craiova, in Divizia A, iar Universitatea in Divizia B!
– De ce sa amestecam lucrurile? Doar stiti ca lucrul amestecat miroase, nu?! Bine, eu sint un tip nationalist. Sincer vorbind, as vrea o Craiova gen Atlethic Bilbao, adica numai cu fotbalisti de-ai nostri si numai pur singe! Mi-as cauta un Cirtu, un Camataru, un Tilihoi, un Negrila… Ma rog, nu are rost sa-i enumar pe toti cei din „Craiova Maxima“, ca lista-i prea lunga. Daca nu as gasi de-ai nostri, de aici, as aduce niste negri mititei pe care i-as face olteni! De ce zimbiti? Multe fete oltence au fost casatorite cu straini de culoare…
– Inteleg ca nu sinteti de acord cu ideea reconstructiei Universitatii din Divizia B?
– Eu as fi de acord cu inceperea reconstructiei Craiovei, in primul rind. Constat insa ca, in timp ce aproape toate echipele isi fac planurile de pregatire precompetitionala, noi nici nu stim daca plecam in pregatiri?! Noi, adica Craiova. Deocamdata, pina la ora asta matinala (ieri dimineata – n.r.) nu s-a spus nimic concret despre lot, antrenori, loc de pregatire, multe.
– Ar fi multe intrebari la care nu prea avem raspuns.
– Corect, sint multe intrebari, dar refuzam sa ni le punem deoarece, din plecare, stim ca nu avem nici un raspuns la ele.
„M-am invatat cu dolari“
– Cind plecati la Doha pentru semnarea contractului cu Al Arabi?
– Am primit viza de Qatar, iar acum astept biletele de avion, prin DHL, pentru sotie si pentru mine. Daca nu plec vineri la Doha prin Istanbul, atunci simbata, prin Dubai. Eu ma duc la tratative cu cei de la Al Arabi, iar sotia la cumparaturi. Reamintesc, am semnat contractul prin fax, dar nu este nimic oficial pina cind nu primesc si banii. Atunci pot fi sigur de contract, cind banii sint in contul meu. De fapt, de aceea ma si duc, sa-mi iau dolarii. M-am invatat cu dolari si se pare ca nu m-am inselat… Stam doar vreo doua zile. Iar sotia este o femeie modesta, ea cumpara lucruri doar pentru nepoti, aflati acum la Bucuresti. Hristu, cel mare, are ultima faza de pojar, iar cel mic invata sa mearga si sa vorbeasca.
– Aveti astazi (ieri – n.r.) o zi grea…
– Asa este, cred ca voi avea o zi, intr-adevar, grea. Trebuie, ca presedinte de onoare al FC Caracal, sa merg la Caracal la banchetul echipei si sa-i felicit pe jucatori pentru returul extraodinar. Din pacate, nu pot sa stau decit vreo jumatate de ora deoarece trebuie sa revin la restaurantul Jiul, unde sint nas la Loni, pe care l-am botezat. Cu alte cuvinte, am o datorie de onoare fata de acest baiat.
