Daca ieri-dimineata era, poate, optimist privind numele care compun lotul Stiintei, aseara Bondrea s-a luat, probabil, cu miinile de cap cind a vazut ce mostenire i-a lasat Badea. O echipa care nu este in stare sa ajunga la poarta adversa in urma unei scheme prestabilite, deoarece fiecare joaca pentru el, relatiile de joc fiind inexistente. Si asta impotriva unei echipe din Divizia Eccelenza, pe limba noastra, a sasea divizie din Peninsula.
Suporterii care au putut privi mai detasati jocul Stiintei s-au distrat copios ieri dupa-amiaza. Ei au putut vedea in echipa adversa un atacant care se apropia binisor de 150 de kilograme, care i-a depasit o data in viteza pe fundasii craioveni si a sutat putin peste poarta! Pe Del Fero nu l-a putut opri in prima repriza decit un panou publicitar de pe marginea terenului, pe care nu a reusit sa-l evite si l-a devastat in urma unei curse impetuoase. Capitanul echipei din orasul lui Romeo si al Julietei a fost nimeni altul decit Ionita, un fost jucator al echipei craiovene Constructorul, care la 32 de ani si-a indeplinit visul de a juca pe „Ion Oblemenco“, contra echipei ale carei culori si-a dorit sa le fi aparat cind era tinar.
In esenta, meciul a fost un fel de joc de-a soarecele si pisica, in care amatorii italieni s-au tinut dupa Ionut Lutu. „Hagi“ a fost ieri in elementul sau, intorcindu-i pe toate fetele pe bietii preparatori de pizza, el fiind coautor la golurile gazdelor, dar si la bara din prima repriza a lui Stevanovic, sirbul nefiind in stare sa inscrie cu poarta goala in fata. Ce zici nea’ Mariene, e de munca, nu?
