A fost odata ca niciodata o tinara fata, Eva, incintatoare si iubita de toti. Se spunea despre ea ca era frumoasa, avea talia subtire, fata luminoasa, o gura plina si rosie ca fraga si cei mai frumosi ochi pe care ii vazuse vreodata un barbat… Zeii, care se pare ca o simpatizau, o inzestrasera cu o frumusete remarcabila si cu o agerime a spiritului rar intilnita in rindul muritorilor.
Dar, cum toate se platesc, biata Eva mostenise o soarta nu tocmai fericita (si numai o doamna ursitoare rau-intentionata era de vina!) si acest lucru se vazu chiar din ziua cind implini zece ani si cind primi un cadou….Caci de la acest cadou contracta frumoasa noastra boala care o urmari toata viata; primise o carte, in aparenta banala si obisnuita, si al carei titlu nu prevestea nimic din tragedia care va urma: „Alba ca zapada si cei sapte pitici“.
Abia intoarse Eva ultima pagina a cartii de povesti, ca sindromul deja se instalase in toata fiinta ei, gata de a se hrani cu visele ei si a unelti impotriva fericirii ei, ascuns in cel mai tainic cotlon al mintii fetei.
Identificarea (important instrument pedagogic care ghideaza dezvoltarea personalitatii copilului) cu personajul Alba ca Zapada – si cu eroinele povestilor cu printi si zine – ii lasa nefericitei cititoare o amprenta de nesters. Eva fu atinsa de sindromul printului sarmant.
Sa facem totusi o reconstituire din memorie a povestii cu Alba ca Zapada…. Alba ca Zapada este cea mai frumoasa fata din regat (daca ar fi sa tinem cont de spusele oglinzii fermecate), ceea ce provoaca enervarea si furia reginei, a carei nemaipomenita bogatie nu putea schimba aceasta stare de fapt (desi s-ar putea presupune ca regina cheltuia enorm pe ingrijiri speciale, creme de noapte si tratamente de zi) .
Iata, in doar citeva fraze, principalele fundamente ale intrigii: aspectul exterior (de care in general nu se tine seama) a fost cheia de bolta a intregii constructii romanesti, care destepta gelozia reginei – o femeie – dar, in acelasi timp, ii permite Albei ca Zapada sa scape de o soarta tragica. Si asta pentru ca un vinator – un barbat – impresionat de frumusetea fetei, ii salveaza viata si o abandoneaza in padure.
Acolo, sapte tineri scunzi (nedezvoltati inca) – dar barbati – o primesc in mijlocul lor si o apara de pericolele care o pindesc. Nemultumita de cei sapte tineri, e drept, micuti, dar cumsecade si muncitori, pe care ii avea acasa, Alba ca Zapada se arunca in bratele primului print venit. Frumos, bogat si de familie buna (dupa spusele lui, evident!), imbracat modern si cu aspect ingrijit, acest lenes isi petrece timpul facind echitatie si umblind dupa balauri sau alte creaturi malefice.
Bineinteles, cei doi iresponsabili se indragostesc nebuneste unul de altul, de la prima vedere (din nou aspectul exterior joaca rolul principal in desfasurarea evenimentelor dramatice) si isi jura o dragoste eterna.
Dupa acest moment, in alte povesti urmarea este o demonstratie a calitatilor atletice ale printului, care isi risca viata pentru frumoasa lui, urmarind si exterminind unul sau mai multi balauri sau alte personaje negative. O data indepartate pericolele, urmeaza o perioada calma, idealizata, fara balauri, fara framintari, ale carei evenimente se rezuma in citeva cuvinte: „si ei au trait fericiti pina la adinci batrineti si au avut multi copii“. Din aceasta fraza, se intelege ca intilnirea cu printul sarmant este cea mai mare realizare a vietii Albei ca Zapada; existenta ei, pina atunci incompleta si haotica, devine perfecta si monotona. Acesta este personajul – model al Evei. De acum inainte, ea il va astepta pe cel care o va scapa de haosul din viata ei de adolescenta.
Numai ca, la fel ca si balaurii pe care ii urmareste, acest print nu exista (sau, cel putin, nu asa cum si-l inchipuie fata). In jurul ei nu se afla decit pitici si vinatori, care aspira, fiecare dintre ei, sa devina printul ei! Si cite probe, cita truda sa convingi o fata indragostita de o iluzie, ca tu esti printul ei!
Prima incercare si poate cea mai grea este sa o convingi pe Eva ca, in ciuda oricarei asteptari si chiar daca tu nu corespunzi imaginii perfecte a celui pe care il asteapta ea, ai totusi stofa de print! Asa o vei elibera de sindrom! Si, cum ti-ai cistigat un loc in lumea imaginara a Evei, cea mai buna arma a ta este imaginatia, ca sa poti da, la rindul tau, viata printului. Fii atent si incintator ca un print, trateaz-o pe Eva ca pe o printesa, fii atent la capcanele vrajitoarei – rutina si alunga balaurul monotoniei.
Pe scurt, tu poti reinvia o lume de povesti. Iar Eva, coplesita de atita bravura si sinceritate, impresionata de efortul de creativitate si sensibila la atentiile si complimentele tale, incintata de imaginea pe care o proiectezi asupra ei, va vedea in tine, asa cum scrie in cartea cu povesti, un broscoi care se transforma in print.
