29 C
Craiova
sâmbătă, 12 iulie, 2025
Știri de ultima orăSanatate„Mersul este unul singur: spre compromiterea antibioticelor“

„Mersul este unul singur: spre compromiterea antibioticelor“

Şeful Secţiei de Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Victor Babeş“ din Craiova, conf. univ. dr. Iulian Diaconescu, susţine că, indiferent cât ar evolua medicina în ceea ce priveşte tratamentul infecţiilor cu antibiotice, bacteriile vor fi mereu cu un pas înainte. Asta, pentru că antibioticele au început să se perimeze „şi cu cât foloseşti foarte mult un antibiotic lumea bacteriană se repliază, îl recunoaşte şi apar indivizi care nu răspund la el“. Dr. Iulian Diaconescu mai spune că firmele de cercetare nu mai investesc major în producerea de antibiotice pentru că nu sunt rentabile şi îndeamnă populaţia să aibă încredere în vaccinuri, atunci când se pune problema prevenirii anumitor boli care ne pot afecta grav sănătatea.
Gazeta de Sud: Cum stă medicina în lupta cu bolile infecţioase?
Iulian Diaconescu: A fost o perioadă de timp, acum câteva decenii, în care un savant al patologiei infecţioase a spus că bolile infecţioase sunt pe cale de dispariţie. Asta însemna că antibioterapia şi imunoprofilaxia (vaccinuri, seruri) o să reuşească să stăpânească în aşa fel infecţiile, încât se va ajunge la dispariţia lor, iar acest lucru a făcut ca unele ţări să desfiinţeze specialitatea de boli infecţioase. Când s-a descoperit penicilina, era deja evident că, de fapt, patologia infecţioasă se schimbă. Este vorba de o lume vie, lumea bacteriană, care se adaptează la presiunile pe care noi le facem cu antibioticele sau cu intervenţiile în arealul microbian. În prezent, asistăm, mai ales de când a apărut infecţia HIV, la reevaluarea patologiei infecţioase, în sensul că ea nu mai poate fi ignorată, ea este într-un dinamism pe care va trebui să-l anticipăm şi pe care, în unele situaţii, nu putem să-l stăpânim. În ceea ce priveşte antibioterapia, tratamentul infecţiilor bacteriene, bacteriile sunt mereu înaintea noastră. Antibioticul este imediat reperat, pentru că lumea bacteriană se adaptează. De fapt, este simplu: la bacterii funcţionează un sistem cinic, cel bun merge mai departe. Ce e neperformant se duce şi rămân mereu liderii şi atunci se face o selecţie naturală foarte puternică, cei buni rămân în faţă şi dacă sunt pe un teren deschis se multiplică.
GdS: Care ar fi vina omului, la această rezistenţă a bacteriilor la antibiotice?
I.D.: Nu este neapărat o vină, ci până la urmă această rezistenţă este rezultatul unui câştig, pentru că atunci când s-au descoperit antibioticele, medicina a făcut un pas uriaş înainte, cu milioane de vieţi salvate. Pe măsură ce timpul a înaintat, antibioticele au început să se perimeze, pentru că în momentul în care foloseşti foarte mult un antibiotic, lumea bacteriană se repliază, îl recunoaşte şi apar indivizi care nu răspund la antibiotic, care se multiplică şi tot aşa. Deci, nu a fost o vină iniţială… Acum ar putea fi prin folosirea neadecvată şi abuzivă a antibioticelor. Oricum, cineva spunea că, indiferent de atitudinea noastră, mersul este unul singur: spre compromiterea antibioticelor. Indiferent ce s-ar face, tot aici se va ajunge, este o chestiune de timp. Nu ştim dacă peste zece, 20 sau 100 de ani, dar se va întâmpla.

„Firmele care investesc în cercetare nu mai investesc major în antibiotice“

GdS: Şi ce am putea face?
I.D.: Aici putem să intervenim prin raţionalizarea antibioterapiei; poate că jumătate din bolnavi primesc antibiotice inutil sau neadecvat. În farmacii, cumperi antibiotice „la liber“. În unele ţări, controlul este mult mai strict. Multe infecţii virale se tratează cu antibiotice. De fapt, antibioticul a apărut ca un panaceu (medicament despre care se credea că vindecă orice boală – n.r.), ca o soluţie extraordinară, dar nu este un antipiretic, nu combate febra! Tratarea neadecvată a infecţiilor presupuse, indiferent de cauza lor, cu antibiotic exercită o presiune biologică selectivă majoră asupra bacteriilor. Şi, totuşi, nu putem trăi fără utilizarea antibioticelor, care sunt tot mai neputincioase! Soluţia ar fi… o altă soluţie.
GdS: Se va găsi această nouă soluţie? 
I.D.: Până acum nu s-a găsit şi nici la orizontul imediat nu se întrevăd mari speranţe. Firmele producătoare de medicamente care investesc nu investesc major în crearea de noi antibiotice. Investiţia presupune un plan de recuperare tot mai greoi, pentru că un antibiotic nou se perimează relativ repede. Se preferă investiţii în medicamente cu viaţă mai lungă! O soluţie ar fi subvenţionarea producerii de noi antibiotice sau cercetarea altor soluţii mai sofisticate.
GdS: Cum se duce acest război între antibiotice şi bacterii?
I.D.: Administrând antibiotice, practic obligăm lumea bacteriană să se adapteze şi atunci este o scară care nu se mai termină. Noi folosim un antibiotic, bacteriile îşi selectează în timp relativ scurt o tulpină rezistentă şi tot aşa… Ceea ce facem noi cu antibioticul este să reducem numărul de microbi până la nivelul la care organismul se poate descurca. Sistemul imun este cel care dă lovitura finală. Dacă un organism nu are puterea să-şi rezolve acest final, cum se întâmplă în infecţia HIV, lucrurile se complică. Microorganisme neputincioase la un organism normal devin agresive pe un teren cu imunitate afectată.

„Este o mare prostie să se spună că vaccinurile dăunează“

GdS: Ce infecţii ne afectează grav?
I.D.: Dacă vorbim de gravitatea unei infecţii, ea are două conotaţii: socială – număr de cazuri, pentru că este greu să te trezeşti într-o perioadă scurtă cu un număr mare de bolnavi la care sistemul nu face faţă, şi una care ţine de gravitatea în sine, când boala e foarte gravă, cu risc major de mortalitate. Vorbind de prima categorie, din când în când, la câţiva ani apare ameninţarea gripei, pentru că virusul gripal îşi schimbă mereu structura antigenică, iar vaccinul pe care îl administrăm anul acesta nu mai este eficient anul viitor. Şi aici este o luptă permanentă să anticipăm ce virus va apărea anul viitor. Sezonalitatea este o altă caracteristică a patologiei infecţioase. Vara predomină bolile diareice, sub diversele lor forme, iar iarna infecţiile respiratorii.
GdS: Ce părere aveţi despre vaccinuri? Au fost cazuri cu vaccinuri retrase de pe piaţă sau cu unele care produceau reacţii adverse grave.
I.D.: Aici mediatizarea a jucat un rol nu tocmai pozitiv!
GdS: Pentru ce tipuri de afecţiuni se face vaccin?
I.D.: În general, se fac vaccinuri pentru bolile care ne pot afecta grav, care ne pot ucide sau pot lăsa sechele, şi este bine să evităm aceste lucruri. Reacţiile adverse nu au semnificaţie majoră, care să ne pună la îndoială eficienţa vaccinului, pentru că un vaccin ne scuteşte de riscuri majore. Reacţiile adverse la vaccin sunt infinit mai rare şi mai puţin grave decât boala vaccinată! Este o mare prostie să se spună că vaccinurile dăunează.
GdS: Ce infecţii sunt cel mai des întâlnite?
I.D.: Aşa cum spuneam anterior, vara cresc infecţiile digestive şi scad cele respiratorii. Cam acestea sunt, de fapt, infecţiile frecvente. Sezonul de vară este unul dinamic, lumea se plimbă, alimentele se alterează foarte repede, căldura favorizează rapid dezvoltarea microbilor, iar acesta ar fi un principal argument pentru apariţia lor. Infecţiile digestive se dezvoltă mult mai repede în sezonul cald. Boala diareică este foarte severă, e una din cele mai mari cauze de mortalitate infantilă de pe mapamond, mai ales în ţările subdezvoltate. Într-o ţară precum România, care nu este ca o ţară africană, dar nici ca Suedia, situaţia este medie. În general, stăpânim aceste infecţii, nu ne pun probleme deosebite, cazurile severe sunt destul de rare, dar există o morbiditate crescută în sezon. Boala diareică este o boală care se ia foarte uşor, mai ales la copii. Acum a început şcoala, copiii sunt pe la creşe, grădiniţe, stau în colectivitate, mănâncă, iar boala digestivă se transmite cel mai uşor, la fel ca şi infecţiile respiratorii, pentru că nu poţi să stai fără să respiri sau să mănânci. Acestea sunt porţile de intrare… Bolile virale digestive se vindecă singure, în câteva zile, important este să te hidratezi şi să nu mănânci lucruri care sunt greu de digerat. În această perioadă, de exemplu, creşte brusc adresabilitatea copiilor cu infecţii respiratorii, cele mai multe fiind forme uşoare.

„Cel puţin 5% din populaţia României are hepatită B sau C fără să ştie“

GdS: Ce alte infecţii mai sunt periculoase pentru bolnav şi societate?
I.D.: De exemplu, patologia infecţioasă a ficatului, adică hepatitele cronice, are această reputaţie. Hepatitele sunt tăcute, cele mai multe, adică bolnavii nu ştiu de ele decât atunci când ajung la spital în stadii avansate. În România, cel puţin 5% din populaţie este bolnavă de hepatită B sau C fără să ştie. Oamenii sunt bolnavi ca atare, dar necunoscuţi fiind, transmit mai departe boala. Acesta este pericolul! Mai ales hepatita B, care se transmite destul de uşor sexual. Sunt acum, să zicem, unu-două milioane de oameni bolnavi de hepatită nedeclaraţi. Peste câţiva ani, unii vor avea ciroză sau cancer hepatic.
GdS: Şi ce ar trebui făcut în privinţa hepatitei?
I.D.: Nu există o politică, nici financiară şi nici naţională de depistare a hepatitelor cronice. Eu am făcut o analiză, bazată pe date rezultate dintr-o depistare activă, şi am ajuns la concluzia că pentru România, dacă ar fi să tratăm toţi bolnavii de hepatită existenţi, şi cei necunoscuţi în momentul de faţă, tratamentul lor ar costa vreo trei miliarde de euro. Bazându-mă pe aceste date am estimat că testarea populaţiei din România, pentru hepatita B şi C, ar costa vreo 15 milioane de euro. Sigur, nu e foarte mult, dar pentru un buget, pentru austeritatea care este în sănătate, e ceva. La spital noi avem posibilitatea să facem un test gratuit pentu hepatita C. Toţi cei care vor să fie siguri că nu au hepatită C pot să vină la clinica noastră să-l facă. Noi estimăm că ar exista cam 30.000 de bolnavi de hepatită neidentificaţi în Dolj.
GdS: Aveţi în dotarea Spitalului un Fibroscan. Cât vă este de ajutor?
I.D.: Acel Fibroscan a fost adus toamna trecută şi este un aparat care foloseşte o tehnologie nouă şi care evaluează fibroza hepatică. Boala cronică hepatică evoluează din stadii uşoare, până la ciroze şi cancer. Fibroscanul are abilitatea de a depista ciroza hepatică atunci când celelalte mijloace nu sunt la îndemână şi de a cuantifica mai nuanţat gradele de fibroză, permiţând monitorizarea lor în timp. Şi mai are un avantaj: nu obligă bolnavul la biopsie hepatică. Metoda cu Fibroscanul e curată, neinvazivă, bolnavul o acceptă mult mai uşor, dar este costisitoare, din păcate. Aparatul e foarte scump, iar această investigaţie este făcută cu o contribuţie din partea bolnavului, de 140 de lei. Dar în zece minute ai un diagnostic… Oricine poate să vină să-şi facă analiza fără trimitere sau alt document.
GdS: Ajută deci pacientul să ştie cât este de bolnav?
I.D.: Da, măsoară fibroza şi poate exclude o ciroză în câteva minute!

„Depistarea şi tratamentul hepatitei C sunt gratuite“

GdS: Se poate trata hepatita B şi C?
I.D.: Hepatita este o boală care se poate trata. Cel puţin hepatita C se poate vindeca. Hepatita B se tratează mai dificil, dar se pot obţine rezultate foarte bune. Am avut şi cazuri vindecate. Sunt progrese terapeutice extraordinare la care nu visam în urmă cu câteva decenii!
GdS: Ce presupune tratamentul hepatitei C?
I.D.: Depistarea şi tratamentul hepatitei C sunt gratuite în România, faţă de multe alte ţări unde şi bolnavul contribuie financiar. Tratamentul durează în medie un an şi este decontat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. La unii bolnavi însă, tratamentul se opreşte dacă nu dă rezultate. Bolnavii sunt evaluaţi, încadraţi într-un protocol naţional aprobat printr-un Ordin de Ministru şi li se întocmeşte un dosar, care se depune la Casa de Asigurări de Sănătate. Apoi se începe terapia, care este monitorizată săptămânal în prima lună, iar apoi lunar. Tratamentul se face la domiciliu şi presupune o medicaţie simplă: patru – șase tablete pe zi şi o injecţie pe săptămână.
GdS: Spuneaţi că în Dolj am avea în jur de 30.000 de bolnavi de hepatită C, care nu se ştiu cu această infecţie.
I.D.: Într-adevăr, cum spuneam şi mai devreme, cel puţin 30.000 de doljeni sunt bolnavi de hepatită C fără să ştie. Ei pot să evolueze spre ciroză sau cancer hepatic, dar pot şi să îmbolnăvească alţi 50.000 – 100.000 de oameni. Din păcate, nu-i ştim care sunt. Ar trebui să-i testăm pe toţi cei 600.000 de locuitori din judeţ, pentru a-i descoperi pe cei 30.000, dar asta înseamnă costuri. Un test rapid costă între 5 şi 30 de euro. Nu ar fi uşor financiar şi nici logistic o asemenea testare. Dar cred că ar trebui gândit un program de testare activă a populaţiei împotriva hepatitei.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS