Una dintre cele mai interesante contribuţii la istoricul şcolilor din Craiova o dă Arhivele Olteniei, numărul din 1924. Autorii citează o broşură din 1906, în care erau precizate mai multe instituţii şcolare din vechea Craiovă.
Broşura fusese tipărită de fostul profesor al Liceului „Carol I“, sub numele „Scurt istoric al învăţământului din Craiova“. „Nu este vorba aici şi de şcolile oficiale întreţinute de Stat sau Comună. Cum însă această preţioasă lucrare este încă de mult epuizată şi nu s’a mai retipărit, revista noastră îşi face o datorie reproducând părţile privitoare la cele mai vechi din instituţiunile de învăţământ ale oraşului […] pentru ca în acest chip cititorul să-şi dea seama şi de economia generală a acestei opere“.
„Unicul pension bine organizat“
În capitolul „Şcoli particulare dinainte de 1860“, enumerarea începe cu Institutul „Athanasiade“, care a avut local pe „strada Cogălniceanu, pe la 1854-55. Elev, între alţii, a fost C. Comăneanu“. Institutul „Dimitrie Serghiade“ era în casele Brăiloiu, „în care locuieşte astăzi D-l Th. Brăiloiu, preşedintele Tribunalului Dolj. Avea elevi de ai liceului, interni. Numărul lor era cam de 50, între cari a fost şi Anton Brăiloiu, fost vicepreşedinte al Senatului etc. Era unicul pension bine organizat pe vremea aceea. Valerian a fost în timpurile din urmă pedagog repetitor. Margot era profesor de limba franceză. Elevii erau foarte bine îngrijiţi. Pensionul a durat dela 1842-1847 şi a trecut apoi sub conducerea lui Margot, care l-a condus dela 1847 până după 1851“. Numele de „Dimitrie Serghiade“ i-a fost dat după un profesor la „clasele umanioane“ (mai târziu Liceul „Carol I“). „Era profesor de limba română. Biciuia pe cei bogaţi, cari erau leneşi. Era serdar, în contact cu aristocraţia timpului. La el a învăţat şi bătrânul Valerian, fost institutor pensionar până mai deunăzi, astăzi mort“.
Pensionul „Margot“ avea un număr de elevi „mai mic decât era când pensionul era condus de Serghiade. Pedagogi au fost: un francez pentru limba franceză, iar pentru limba română Valerian, care atuncea purta pronumele de Diaconescu şi care şi-a schimbat apoi pronumele după îndemnul lui I. Maiorescu. Pensionul s’a mutat mai târziu în casele Tache Copcea, alăturea cu casele N. Glogoveanu, case care s’au dărâmat de curând şi care în urmă au fost proprietatea D-nei Gârleşteanu (văduva lui Vasile Gârleşteanu)“.
Română, greacă, franceză sau germană
Înfiinţat în 1846, Pensionul „Globaridis“ era „în casele D-rului Veron, unde era Prefectura poliţiei, în nişte case din curte. De aci s’a mutat în 1847 în casele în care se află Primăria Craiovei. Jumătate din aceste case erau ocupate de primărie (care pe vremea aceea se numea Magistrul Craiovei, având în frunte pe preşedintele Curţii, care atuncea era Dincă Zătreanu, care stătea în casele Guran, str. Justiţiei, în rând cu Teatrul Naţional; cealaltă jumătate a casei era ocupată de pensionul Globaridis. Toţi fiii de bogătaşi, de negustori mari, învăţau în acest pension, în care se învăţau limbile: română, greacă, franceză şi germană. Între pedagogi era şi Valerian, care preda şi lecţii de limba română. Institutul avea 60-70 de elevi. Cursurile erau interne şi ţineau de ordinar patru ani“. El a durat până la 1853, în epoca întâia a sa. Globaridis a întrerupt câtva timp pensionul, luând o moşie cu arendă, însă „a perdut averea din cauza anilor răi şi pe la 1859 a deschis din nou pension în casele părintelui I. Voiculescu (Ciulea), în faţa liceului. De data aceasta avea elevi puţini. A durat până la 1864. Între alţi profesori a avut şi pe nepotul său Naum Globaridis, ca profesor de limba greacă, la clasa I-a şi II-a“.
Alte două şcoli ţinute înainte de 1860 au fost Şcoala lui Farchida, care avea localul său aproape de biserica Madona Dudu, dar şi Şcoala lui Cioacă, „instalată în casa sa proprie, strada Gării. Era o şcoală cu curs primar. A existat între anii 1850-55. Se plătea 2 sfanţi pe lună de elev“. Să nu uităm nici de un oarecare Constantin, care a avut o şcoală particulară lângă biserica Sf. Gheorghe vechi.
Să nu uităm că, prin aceste instituţii şi profesorii lor, Craiova a fost printre primele oraşe în care s-au predat germana, greaca, latina sau rusa. Chiar după 1829, limba franceză, una dintre primele limbi străine studiate în şcoala românească, a fost predată şi la Şcoala Centrală din Craiova, de către profesori francezi ca Vizamont, Gross sau Doufur.
