Lene ucigaşă

Nenumărate studii au demonstrat că persoanele care nu fac mişcare sunt predispuse la boli cardiace şi diabet de tip 2. Ce nu se ştia însă, era motivul pentru care se întâmplă acest fenomen. Potrivit mirror.co.uk, cercetătorii de la Universitatea din Missouri s-au folosit de un experiment ingenios pentru a descoperi mecanismul acestui fenomen. Având în vedere că efectele sedentarismului sunt greu de studiat, deoarece este dificilă separarea rolului acestuia de rolul altor factori ce pot fi implicaţi în apariţia bolilor, oamenii de ştiinţă au ales o strategie nouă pentru a lămuri rolul inactivităţii în apariţia unor boli. Ei au împiedicat un grup de oameni foarte activi să facă mişcare, pentru a vedea ce se întâmplă în organismul lor în aceste condiţii. Participanţilor li s-a cerut să reducă numărul de paşi pe care îl făceau într-o zi cu cel puţin jumătate.
În acest fel, specialiştii au dorit să deteremine dacă inactivitatea fizică împiedică organismul să controleze eficient nivelul de glucoză din sânge, factor-cheie în apariţia diabetului şi a bolilor de inimă. Voluntarii au fost echipaţi cu dispozitive care măsurau glicemia în mod continuu, timp de 24 de ore din 24, şi li s-a cerut să se mişte cât mai puţin, dar să mănânce la fel ca de obicei. În prima fază a experimentului, pentru a avea un nivel de referinţă, voluntarilor li se monitorizase glicemia timp de trei zile în care mâncaseră şi făcuseră mişcare ca de obicei. Pe parcursul acestor trei zile, s-a constatat că glicemia nu creştea brusc după ce participanţii mâncaseră – un semn ce arăta că organismul controla perfect nivelul glicemiei şi ţesuturile aveau o sensibilitate ideală la insulină. În cea de-a doua parte a experimentului, care a durat tot trei zile, voluntarii au devenit sedentari, iar timpul în care făceau mişcare zilnic a scăzut la numai trei minute, în medie. Rezultatele comparative au fost mai mult decât edificatoare. În timpul celor trei zile de inactivitate, nivelul glucozei în sânge creştea brusc după fiecare masă (indicând un control defectuos al glicemiei), nivelurile maxime fiind cu 25% mai mari decât fuseseră în timpul celor trei zile active. Mai mult, nivelurile maxime ale glucozei în sânge au crescut de la zi la zi, în timpul perioadei de inactivitate. Altfel spus, cu cât subiecţii erau inactivi mai multă vreme, cu atât reglarea nivelului de glucoză devenea mai defectuoasă. Experimentul arată că inactivitatea fizică face ca mecanismul de reglare a glicemiei prin intermediul insulinei să nu mai funcţioneze eficient, cu consecinţe grave asupra sănătăţii.
Click News