Râs la sfârşit de eră

Toate semnalele de alarmă legate de efectul de seră, creşterea nivelului oceanelor şi schimbări climaterice au transformat cuvântul „supraîncălzire“ într-un adevărat coşmar, care trezeşte în noi imagini apocaliptice: gheţari care dispar, ecosisteme distruse, specii de animale ucise de creşterea temperaturilor. Pe scurt, gândul ni se duce automat la o tragedie. Cu toate acestea, celebra eră glaciară, care s-ar fi terminat în urmă cu 14.500 de ani, transformând îngheţata calotă terestră în paradisul albastru şi verde pe care îl cunoaştem astăzi, s-ar fi terminat cu un hohot de râs, în adevăratul sens al cuvântului, relatează repubblica.it. Cel puţin aceasta este concluzia cercetătorilor de la Swiss Federal Institute of Technology din Lausanne, care au demonstrat că era glaciară s-ar fi terminat şi din cauza eliminării unei cantităţi de oxid de azot, cunoscut şi sub numele de gaz ilariant. Gazul ilariant este unul din oxizii azotului, incolor, cu miros şi gust dulceag, care, odată inhalat, anesteziază porţiunea dureroasă din corp şi uneori provoacă râsul. Acest gaz a fost descoperit de chimistul englez Joseph Priestley în anul 1772, iar efectele lui au fost prezentate pentru prima dată de către alt chimist englez Humphry Davy. Studiile ştiinţifice arată că inhalarea prelungită este mortală. De asemenea, acest gaz influenţează şi procesele de supraîncălzire globală. Cercetări recente au demonstrat faptul că acest oxid de azot se află şi în spaţiu. Astrochimistul Lucy Ziurys de la Universitatea Arizona şi fizicianul Lewis Snyder de la Universitatea Illinois au detectat molecule de gaz ilariant într-o formaţiune stelară situată în dreptul constelaţiei Săgetătorului, la 25 de mii de ani-lumină depărtare de noi. Pe de altă parte, cercetătorii italieni au demonstrat că oxidul de azot contribuie la apariţia efectului de seră. Studiul dat publicităţii de  „Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology“ a demonstrat faptul că, în urmă cu 14.500 de ani, Europa s-ar fi încălzit cu cinci grade centigrade, iar topirea gheţarilor ar fi dus la eliberarea gazului, care la rândul său ar fi contribuit la accelerarea procesului de încălzire. Însă, de unde provenea acest oxid de azot? În opinia specialiştilor, acesta ar fi fost eliberat în cea mai mare parte de plantele care începeau să crească în zonele tocmai încălzite. Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au analizat sedimentele lacurilor glaciare din zonă, remarcând o puternică prezenţă a tufişurilor de cătină. „Metabolismul acestei plante duce la eliminarea unei cantităţi mari de oxid de azot, substanţă care contribuie la creşterea temperaturii globale. Un fenomen similar ar putea avea loc şi potrivit previziunilor actuale privind schimbările climatice, chiar dacă nu este posibil să prevedem cu cât va creşte temperatura“, au explicat oamenii de ştiinţă.