Luiza Scărlătescu (REDAC): Cel mai greu este să-ţi motivezi oamenii pe timp de criză

Luiza Scărlătescu este director comercial la REDAC din 2002. Are 50 de ani şi un copil de 12 ani, Vlad Ştefan, pe care îl consideră „centrul Universului“ său. De profesie inginer mecanic, Luiza Scărlătescu a acordat un interviu GdS, în care arată cum este să coordonezi o echipă de vânzări, cum evoluează lucrurile în sectorul auto, ce notă are economia românească la această dată. Vă prezentăm o femeie de afaceri de succes extrem de volubilă, care priveşte pozitiv pe mai departe şi zâmbeşte motivant, în ciuda dificultăţilor induse de criză.
Gazeta de Sud: Ce face o femeie într-o lume a bărbaților, adică în domeniul auto?
Luiza Scărlătescu: (Râde) O femeie munceşte şi încearcă să fie creativă şi să vadă din alt punct de vedere această zonă, nu numai din punctul de vedere al bărbaţilor, pentru că la ora actuală maşinile sunt folosite în egală măsură şi de femei, şi de bărbaţi. La un moment dat, constructorii francezi cercetează poziţia femeii la volan, cum se poate urca mai bine la volan, ce o deranjează şi ce nu. Este bine să fie luate în seamă şi femeile în domeniul auto.
GdS: Criza a lovit puternic acest sector. Cum ați rezistat?
L.S.: Cu greu. Sincer vorbind. Când a început criza, ne-am aşteptat toţi să fie greu, să fie foarte greu. Dar niciodată nu mi-am putut imagina că vânzările vor scădea aşa de mult. Şi nu îmi imaginam vreodată ca uzina de la Piteşti să fie închisă o perioadă. Noi avem un service apreciat şi care este tot timpul plin. Avem clienţi fideli, care au încredere în noi, în lucrările pe care le efectuăm, şi ăsta este un lucru foarte bun.
GdS: Ce procent din afacere este deţinut de service?
L.S.: Activitatea de service are pondere majoritară în ceea ce priveşte veniturile firmei şi acest lucru cred că nu este numai la noi, acest lucru se întâmplă la nivelul întregii ţări. La noi, cu atât mai mult întrucât suntem într-o zonă defavorizată, care este afectată mai mult decât alte judeţe. Dacă este să ne uităm pe 2011, sunt unele judeţe unde vânzarea de maşini a crescut puţin faţă de 2010. Ne uităm la Timişoara, la Bacău, probabil Cluj şi Bucureşti, nu am în faţă statisticile. Dar la nivel naţional, piaţa a scăzut cu 8%, iar în judeţul Dolj a scăzut cu 34%.
GdS: Care este mașina dumneavoastră preferată?
L.S.: (Râde din nou) Întotdeauna maşina preferată este cea pe care o conduci. Ca să fac o paranteză, băieţelul meu-prieten mă întreba la un moment dat care este cea mai bună maşină şi i-am răspuns că aceea pe care ţi-o poţi permite. Întotdeauna! Acum conduc o maşină Nissan Micra. Eram obişnuită cu maşini mai înalte, pentru că mergem pe strada Râului. Dar după ce am condus-o o lună m-am îndrăgostit de ea. Şi în iarnă am urcat cu ea pe nămeţii de zăpadă. Am zis că dacă rămân acolo îi chem pe băieţi să mă tracteze, dar am ieşit fără probleme. Deci, iubesc maşina aceasta.
GdS: Dacă rămâneți cu autovehiculul în mijlocul drumului (pur și simplu nu mai pornește), care este primul lucru pe care îl faceți?
L.S.: Grea întrebare, pentru că nu mi s-a întâmplat niciodată aşa ceva… Sun la Asistenţa Dacia, să vină cineva să mă tracteze.
GdS: Când credeți că își revine piața auto?
L.S.: De câţiva ani nu mai sunt capabilă să fac previziuni. De la an la an mergem din rău în mai rău, aşa că îmi este frică să dau nişte cifre. Oricum, anul acesta, în nici un caz. Sper, îmi doresc din tot sufletul ca în 2013 să se stabilizeze piaţa, dar nu depinde numai de noi. Nu depinde de ţara noastră. Noi suntem în Europa şi suportăm consecinţele a ceea ce se întâmplă. Cred, totuşi, ca 2013 să fie un an de echilibru, un an de stagnare, în sensul ca piaţa să nu mai scadă. De revenit, dacă este să ne uităm la alte ţări lovite de criză mai rău decât noi, cam în 4-5 ani este orizontul… În 2010, toată lumea spunea că este cel mai greu an, dacă scăpăm… va fi bine. În 2011, la fel. Şi acum constatăm că e mult mai rău decât anul trecut.
GdS: Ford a început zilele trecute producția de serie la Craiova. Cum caracterizați concurența și cum vedeți mașinile Ford?
L.S.: În primul rând vreau să vă spun că mă bucur foarte tare că a început producţia, pentru că a începe producţia înseamnă să se mai dea o gură de oxigen Craiovei şi Doljului şi zonei. Concurenţă? Haideţi să ne gândim că eu eram aici de când era Daewoo şi la Daewoo au fost maşini extraordinar de vândute pe piaţă. Dar nu toţi oamenii şi-au cumpărat Daewoo, nu toţi oamenii îşi vor cumpăra Dacia sau Ford. În schimb, îmi doresc să fie mai mulţi oameni cu locuri de muncă, să vină cât mai mulţi furnizori pe lângă Ford, care să creeze locuri de muncă şi atunci unii or să-şi cumpere Ford, alţii or să-şi cumpere Mercedes, alţii – Renault-Dacia.
GdS: Dacă tot vorbim de piaţă, cum merg vânzările de second-hand?
L.S.: Foarte bine. Încă aici chiar am crescut în vânzări. Ne menţinem în standarde şi avem nişte criterii după care cumpărăm şi vindem maşinile, pentru că ţinem foarte tare la bunul renume pe care l-am câştigat. Un client mulţumit se duce şi povesteşte la mult mai multă lume. Dacă ne uităm la nivelul judeţului Dolj, constatăm că sunt mai multe înmatriculări de vehicule second-hand decât din cele noi şi acest lucru spune foarte mult despre bugetul alocat de familii pentru a achiziţiona o maşină. Noi facem şi „Buy-back“, nu numai second-hand. Şi clientul care vrea să vină la noi îşi lasă maşina, o evaluăm (este drept că nu a cumpărăt orice maşină, pentru că şi noi trebuie să o vindem), dar o maşină care nu e mai veche de cinci ani… iar clientul poate pleca ori cu o maşină nouă, ori cu una second-hand.
GdS: Dar Dacia, comparativ cu alte mărci bine vândute în România?
L.S.: Sunt nişte mărci foarte, foarte fiabile. Să lăsăm persoanele fizice, dar la persoanele juridice a început să meargă mai bine vânzarea. Îşi cumpără flote. La începutul crizei, persoanele juridice au stat cuminţi, şi-au făcut calculele ce pot să îşi permite şi ce nu, iar acum au realizat că pot să se dezvolte, să-şi reia activitatea într-un mod normal, acest lucru însemnând şi să-şi cumpere maşini. Persoanele fizice de la an la an au fost mai afectate de criză, le-au scăzut bugetele, ba mai mult unii au fost afectaţi de criză. Te gândeşti cum să duci copilul la şcoală, cum să-i dai să mănânce şi nu te gândeşti mai întâi să îţi cumperi maşină. Şi vă spuneam de persoanele juridice care îşi cumpără maşini de la noi, haideţi să le spunem flote… Surpriza plăcută este că nu avem reclamaţii, că acele maşini nu se întorc în service. Şi acesta este cel mai bun mod de a arăta fiabilitatea unei maşini: în funcţie de cum se întoarce în service.
GdS: V-am văzut la munte cu echipa de vânzări. Cum vă stimulați oamenii să aibă rezultate în acest interval, când piața auto a înregistrat un declin sever?
L.S.: Este cel mai greu să-ţi motivezi oamenii. În primul rând contează moralul tău şi modul tău de a discuta cu oamenii. Dacă te laşi copleşit de ceea ce vezi în jurul tău şi transmiţi echipei acest lucru este cumplit! De fiecare dată eu găsesc lucruri bune de care să mă agăț, de exemplu, cum spuneam de persoanele juridice, şi acest lucru trebuie folosit. Este clar că în criză firmele dau faliment, dar nu toate firmele dau faliment. Sunt multe firme care au probleme, dar nu toate. Important este cine le găseşte pe acelea bune şi cum o face. Cu o muncă făcută profesionist, cu perseverenţă, obţii şi rezultate. Că rezultatele nu mai sunt la fel şi nu mai sunt pe măsura aşteptărilor, acesta este un aspect asupra căruia nu mai putem interveni. Pot să vă spun că, făcând o medie a vânzărilor pe judeţ de la începutul anului, sunt pe locul I cu Dacia, după care este Fordul, iar pe locul III sunt cu Renault.
GdS: Ce ați simțit ultima dată când ați dat afară un om?
L.S.: Maica Tereza ştiţi ce spunea? Dacă nu pot să dau de mâncare la 100 de oameni, dau la unul. Şi, decât să afectezi 100 de familii sau 200, atunci normal că trebuie să faci o selecţie şi să vezi care sunt oamenii care merită să rămână, care nu îi afectează prin munca lor pe colegii lor. Toţi lucrăm împreună. Aici, când cineva pleacă nemulţumit de la service, nu spune că e vina lui Ionescu, Popescu, spune Redac şi atunci… Criza are foarte multe părţi rele, dar are şi părţile ei bune, în sensul că în criză cunoşti bine oamenii, vezi altă latură a lor. Am avut surpriza să văd oameni care m-au impresionat puternic. Au zis „Trimiteţi-ne în concediu fără salarii şi noi venim să muncim în continuare“. Nu am făcut lucrul acesta. Dar, sinceră să fiu, nu m-am aşteptat la o asemenea reacţie. Sunt oameni şi oameni. Oameni de bună calitate. Pe cei care au venit cu propunerea nu i-am trimis în concediu fără plată. Prin 2010, în iarnă, am avut o perioadă în care o săptămână sau două am trimis echipa de vânzări în concediu fără salariu. După care am ajuns la concluzia că nu rezolv mare lucru aşa. Şi atunci am renunţat. Este drept că nu mai am echipa întreagă de vânzări, dar nici vânzările nu mai sunt ceea ce au fost. Să vă dau un exemplu, în 2007, doar REDAC a vândut 3.200 de maşini. În 2011, în judeţul Dolj, pe toate mărcile luate împreună s-au vândut 2.480 de maşini. Şi de aici tragem singuri concluziile.
GdS: Când aţi plâns ultima dată?
L.S.: Când am plâns ultima oară? (Se gândeşte). Sunt o persoană care nu plânge foarte uşor sau uneori plânge foarte uşor. Eram odată la coadă la o simigerie, cumpăram nişte covrigi, şi o bătrânică (sincer, nu prea mă impresionează cerşetorii, pentru că îi vezi la orice colţ de stradă) a venit şi mi-a spus: „Doamnă, mor de foame!“. I-am cumpărat un ștrudel cu mere şi un covrig. În momentul în care s-a luat după mine şi mi-a mulţumit, mi-au dat lacrimile. Femeia chiar era moartă de foame. M-a impresionat teribil femeia aceea. La un moment dat, a intrat un copil în coafor şi mi-a cerut bani. Nu i-am dat bani, dar i-am cumpărat o pâine şi o cutie de smântână. Doamne, dacă
l-aţi fi văzut cu ce poftă mânca. Au fost şi vor fi în continuare oameni amărâţi.
GdS: Ce înseamnă pentru dumneavoastră copilul? Ştiu că puneţi foarte mare preţ pe familie.
L.S.: Este centrul Universului pentru mine. Într-adevăr, pun mare accent, pentru că l-am făcut cu mare greutate. Mi l-am dorit foarte tare şi l-am aşteptat 14 ani. Mi-a schimbat modul de viaţă, modul de gândire. Încă o dată, este centrul Universului meu. Dar, în  acelaşi timp, încerc să îi dau o educaţie fără să-l răsfăţ. Şi nu sunt adepta zicalei „eu nu am avut, să aibă copilul meu!“. Eu sunt adepta faptului că tot ce primeşte copilul meu trebuie să merite şi trebuie să muncească pentru ceea ce primeşte. Nu vorbim de mâncare, haine, de lucruri de genul acesta, dar vorbim, de exemplu, de faptul că am rămas foarte surprinsă să constat că unii colegi de-ai lui aveau în clasa I câte zece lei în buzunar. Ce să facă un copil cu atâţia bani în buzunar la şcoală? Sau cu I Phone în clasa a treia? Ce văd eu în ultimul timp mă deranjează foarte tare. Toţi spunem, vai, profesorii din ziua de azi, vai, sistemul de învăţământ. Eu cred că trebuie să zicem, vai, noi, părinţii. Totul pleacă de la părinţi. Ceea ce îi cerem noi copilului să facă la şcoală, ce aşteptări avem noi de la copii la şcoală. Este nevoie de o discuţie cu profesorii, cu învăţătorii şi atunci poţi să ajungi la un rezultat bun în ceea ce priveşte copilul.
GdS: Vă considerați o femeie puternică?
L.S.: Da, mă consider o femeie puternică. Dacă este să mă uit prin câte am trecut. Toţi avem o istorie. Toţi ne aducem aminte de clipe mai plăcute sau mai puţin plăcute. Eu cred că am făcut faţă dacă am ajuns aici şi sunt cu zâmbetul pe buze într-o perioadă cum este aceasta… şi aşa vreau să rămân: cu zâmbetul pe buze.
GdS: Vi s-a propus vreodată să intrați în politică? V-a atras politica?
L.S.: Mi s-a propus să intru în politică, dar am refuzat. Dacă pot să vă vorbesc despre o maşină şi am încredere într-un Logan şi ştiu că nu mă face de râs, în politică nu mi-am găsit locul în care să cred cu adevărat şi să ştiu că nu pot denatura adevărul. Şi nici nu mă atrage. În casă la noi nu mai privim decât pe Discovery, că altfel te deprimi. Vezi doar că ăla îl dă jos pe celălalt, că unii fură mai mult decât alţii. Nu se poate aşa ceva. Viziunea mea despre politică nu este ceea ce văd eu acum la televizor şi în jurul meu.
GdS: Cum vedeți dumneavoastră „lupta“ aceasta dintre președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta?
L.S.: Sunt total dezamăgită. Dacă ar învăţa fiecare Constituţia cap-coadă şi ar vedea fiecare ce are de făcut… Ei vor să-şi demonstreze ceva, noi tragem concluziile pe care le tragem, cei din afară trag concluziile lor. Şi, sinceră să fiu, mă aşteptam acum, cu schimbarea care a venit, să văd linişte. Haideţi să ne mobilizăm să vedem că în ţară sunt probleme, şi probleme grave.
GdS: La conducerea Doljului și a Craiovei se află numai femei, prefectul Elena Costea și primarul Olguța Vasilescu. Considerați că am intrat pe un făgaș al „matriarhatului“, ca să mă exprim metaforic, sau pur și simplu avem femei puternice, oltence puternice?
L.S.: Nu cred că este vorba de matriarhat. Sunt femei puternice. În România sunt multe femei puternice, care muncesc şi, până la proba contrarie, eu zic să le lăsăm acolo unde şi-au câştigat locul. Să le lăsăm să muncească şi să nu ne apucăm să începem şi noi pe aici nu ştiu ce luptă ca Ponta cu Băsescu. Pentru că altfel le dezaxăm. În loc să-şi vadă de programul lor, de ceea ce-şi propun să facă. Şi chiar aşteptăm să vedem ce fac. Nu au mai fost două femei la conducere la acest nivel în Dolj. Dar să vă spun altceva. Noi lucrăm mult cu francezii. Şi, la început, constructorii francezi invitau numai bărbaţi la cursuri. Acum au început să ne invite şi pe noi, femeile din România, la aceleaşi cursuri de manageri la care invitaseră bărbaţii, pentru că şi-au dat seama că femeile în România au un cuvânt de spus. Ca atare, le doresc succes celor două doamne care conduc judeţul şi Craiova şi le doresc din tot sufletul să demonstreze că femeile pot!
GdS: Ce priorități ar trebui să aibă România în acest moment? Dar Craiova?
L.S.: Deja mă întrebaţi lucruri grele. Cred că sunt persoane care sunt mult mai în măsură să dea răspunsul acesta pentru România. În primul rând, ar trebui să se oprească din scandaluri  şi certuri cei de la nivel înalt şi să se mobilizeze să facă și ceva constructiv. Craiova, de ani de zile, a fost uitată. Nu este legată nici de Bucureşti, nici de Dunăre, de nici un oraş important, din punct de vedere al infrastructurii rutiere. Citeam în Gazeta de Sud un articol despre o posibilă autostradă. Chiar mă bucur de acest lucru şi consider că este primul lucru pe care trebuie să-l facem în Craiova. Să fim legaţi prin drumuri mai bune. Ford a venit aici, dar produsele acestea trebuie să le transporte, să le exporte. Haideţi să ne gândim ce a însemnat Dacia pentru PIB-ul României. Eu doresc tare mult ca şi Ford să fie la fel, dar haideţi să facem şi noi ceva pentru lucrul acesta.
GdS: Din punct de vedere fiscal, ce ar trebui modificat pentru a stimula companiile private?
L.S.: Am fost în 2002 în Turcia, într-un hotel nou-înfiinţat, şi am stat de vorbă întâmplător cu cineva din conducere şi mi-a spus că acolo oricine face o investiţie de amploare este scutit 10 sau 20 de ani de plata impozitelor, ca să fie stimulat să investească. Suntem sufocaţi de taxe şi impozite. Iar acum, în perioada de criză, în loc să fii stimulat în vreun fel, se face exact contrariul.
GdS: Pe o scară de la unu la zece, ce notă dați economiei României?
L.S.: 5,5 (râde).
GdS: De curând am citit o știre care spunea că economia subterană a ajuns la 26,5% din PIB. Credeți că banii nefiscalizați ne ajută – ca nație – să nu ne afundăm în criză sau dimpotrivă?
L.S.: Nu. Ne afundăm şi mai mult în criză. Sunt unii care lucrează legal şi unii care lucrează în subteran. Sunt unii care plătesc la stat şi ultimul leuţ pe care îl câştigă şi sunt unii care nu ştiu ce este aceea factură, ce este acela TVA, ce este un impozit către stat. Păi cum să mă ajute pe mine, ca Românie?! Din punctul meu de vedere, ar trebui, în primul rând, câte service-uri fac factură de intrare, câte lucrează cu piese de schimb şi de aici ajungem la alte lucruri, că e păcălit consumatorul. Clientul vine ulterior la noi să reparăm ceea ce au stricat alţii. Haideţi să vorbim de domnii doctori. Nu vreau să se supere pe mine, dar într-o policlinică mare totul este pe bon fiscal, dar într-un cabinet mai mic nu există aşa ceva. Desigur, sunt şi excepţii (…).
GdS: Redac este un brand local, o companie importantă, dar, dacă mâine ar fi să schimbați domeniul de activitate, unde ați dori să lucrați?
L.S.: O să vă surprindă! În agricultură aş dori să lucrez. Când stăteam la casă, la mama, aveam tot timpul şi o grădiniţă de flori, şi una de legume. Acum am o curte plină cu flori de primăvara până toamna şi mi-am pus şi nişte roşii printre flori, pentru că nu am loc în altă parte în curte. Chiar mi-aş dori să am o mică fermă (şi aceasta este ideea mea ascunsă) în care să produc totul natural, eco. Că de mâncat nu mai ştim ce mâncăm. Eu am ajuns de două ori la spital, la urgenţă, din cauza unor roşii, dar nu vă spun ce rău a putut să-mi fie. Este o dorinţă pe care deocamdată nu am pus-o în aplicare. Dar nu se ştie…
GdS: Cum este să împărțiți conducerea companiei cu soțul dumneavoastră? Mai apar și contradicții?
L.S.: Nu împart eu conducerea. El este şeful şi trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Iar despre discuţii, este firesc. Nu ar fi progres, dacă nu ar apărea contradicţii.
GdS: Sunteți o femeie elegantă. Cât timp acordați aspectului fizic? Și cât vă ia să vă pregătiți dimineața?
L.S.: Hm. Având în vedere vârsta pe care o am, am căpătat o dexteritate încât sunt gata în cinci minute. Maximum cinci minute. Dar întotdeauna mi-a plăcut să primeze bunul-gust. Eram studentă şi nu aveam bani, iar pe ai mei părinţi nu îi dădeau banii pe afară. Era un magazin în spatele Pieţei Vechi. Era cu solduri. Şi îmi luam cupoane de acolo, cu câte un mic defect, dar îmi făceam nişte rochii superbe, de la solduri. Sau, am avut bursă toată facultatea. Şi ştim cu toţii cât de greu se găseau blugii pe atunci. Eu strângeam trei burse pentru o pereche de blugi.
GdS: Și cât timp vă ia să convingeți un bărbat să cumpere o mașină?
L.S.: (Râde în hohote) Vedeţi, aici depinde de cumpărător. Sunt profiluri diferite de clienţi, în funcţie de marcă. Şi nu se definesc ei, îi definim noi. Eu când vând o maşină, de fapt vând o bucăţică din mine. Ca atare, întotdeauna pun suflet în ceea ce fac. O maşină pot să o vând dacă eu cred în ea.
GdS: Puteți să spuneți un banc – primul care vă vine în minte.
L.S.: Ce bine e să suferi de amnezie. Nu te doare nimic şi în fiecare zi afli numai lucruri noi.
GdS: Cum vă recreați în Craiova? Aveți timp de teatru, de un concert la Filarmonică sau ce altceva faceți în timpul liber?
L.S.: Merg la teatru (…) Dar cel mai mult mă recreez în grădina mea de flori. Atâta linişte îmi dă, atâta bucurie. Şi e un sentiment de împlinire. E terapie.
GdS: Gătiți acasă? Ce vă place să preparați?
L.S.: Da. Gătesc cu mare plăcere. Am o mare satisfacţie când copiii prietenilor care mănâncă acasă la mine mănâncă tot ce le pun în farfurie. Plachia la cuptor cu gogoşar şi ceapă, iepurele la cuptor, sarmale, salată boeuf şi, mai nou, m-am axat pe curcan la cuptor.
GdS: Dacă ar fi să schimbați ceva din viața dumneavoastră, ce ați schimba?
L.S.: Nu m-aş apuca de fumat.