„Înţelepciunea inimii“, de Henry Miller, Editura Polirom
„Înţelepciunea inimii“ alege, pentru cititorul împătimit al lui Henry Miller, un melanj de povestiri şi eseuri, probă a unei versatilităţi stilistice pe care scriitorul american o poate oricând dovedi. Prin rândurile sale, Miller îşi dezveleşte cu candoare sufletul, scrie sincer, din inimă, evitând orice manierism sau îngrădire stilistică ce ar putea obtura expresia adevărurilor sale. Incluzând şi câteva dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, printre care se numără „Veteranul alcoolic“, „Moartea creativităţii“, „Pântecele enorm“, „Filozoful care filozofează“, volumul cuprinde eseuri despre Raimu, vedetă a cinematografului la începuturile sale, Brassai, cunoscut fotograf al Parisului, psihanalistul E. Graham Howe şi, de asemenea, analize ale unor opere şi scriitori celebri, dintr-o perspectivă inedită. Chiar autorul spune că „la început, visam să fiu rivalul lui Dostoievski. Speram să ofer lumii nişte conflicte sufleteşti uriaşe, întortocheate, care s-o impresioneze la culme. Dar până să ajung prea departe, mi-am dat seama că evoluasem până undeva, dincolo de Dostoievski – dincolo în sensul degenerării. La generaţia noastră, problemele sufletului au dispărut sau, mai curând, apar sub o înfăţişare ciudat de distorsionată chimic. Noi avem de-a face cu elemente cristaline ale sufletului dispersat şi zdrobit“.
