La Târgu Jiu se desfășoară în această săptămână mai multe manifestări culturale de amploare. Ieri, în Piaţa Prefecturii a avut loc deschiderea acestor manifestări. În fiecare zi a săptămânii, turiştii şi cetăţenii municipiului vor asista la spectacole de muzică uşoară, folk, populară, de cameră şi la alte astfel de manifestări artistice. În centrul municipiului, 16 meşteri populari tradiţionali din Gorj şi-au expus produsele la care lucrează cu multă dăruire. Meşteri olari, ţesători, sculptori în lemn, specialişti în realizarea miniaturilor din lemn, pictori şi alţi iubitori ai artei tradiţionale îşi vor expune până duminică operele de artă. Maria Dinoiu este o ţesătoare din Polovragi, care spune că în obiectele pe care le face pune o parte din sufletul său. Femeia a vândut obiectele create cu multă dragoste în Franţa, acolo unde oamenii preferă lucrul de mână, preţuindu-l la adevărata valoare. Fiecare încearcă să reziste pe vreme de criză: „Ne ajută copiii să ne facem cunoscută marfa. Ei le spun cunoscuţilor, prietenilor, despre munca noastră și se duce vestea. Unii mai cumpără, alţii vin, se uită şi pleacă“, a spus Maria Dinoiu.
Olăritul, pe cale
de dispariţie
Gorjenii care mai cumpără străchini sau căni de lut sunt oameni de la ţară, care le iau ca să le dea de pomană la vreo înmormântare, sau orăşeni care pleacă în străinătate şi vor să facă daruri tradiţionale. Prea puţine persoane cumpără pentru a le folosi în bucătărie. Meşteşugul olăritului este la un pas de dispariţie, după ce în Gorj au mai rămas doar câţiva olari. Ion Rătezeanu este unul dintre ei şi este originar din Găleşoaia, satul olarilor gorjeni care a dispărut în urma excavaţiilor miniere din zona Rovinari. Ion Rătezeanu s-a mutat la Târgu Jiu cu aproape opt ani în urmă. La roata sa creează de peste 30 de ani obiecte din lut. În jurul lui se adunaseră copii şi bătrâni, tineri şi reprezentanţi ai autorităţilor care voiau să vadă cum lutul prinde formă, viaţă şi culoare din mâinile meşterului. „Se foloseşte un anumit pământ, care trebuie ales cu atenţie. Apoi este tăiat şi călcat. Se transformă în bulgări şi apoi se dă la roată. Cu cât e mai mic vasul, cu atât e mai migălos de făcut. Cele mari se mai strică şi trebuie să o iei de la capăt. Din cauza muncii, mulţi olari se îmbolnăveau de oase. Stai cu mâinile în apă, pământ. Aproape fiecare casă din Găleşoaia avea cuptorul său. Au dispărut toate. Încet-încet o să dispară şi meşteşugul ăsta pentru că nu prea avem cui să-l dăm mai departe“, povesteşte olarul. Meşterul păstrează în creaţiile sale modelele şi înfloriturile specifice satului de unde şi-a învăţat meseria. Ionica Rătezeanu este soţia meşterului, cea care o viaţă întreagă i-a fost alături. „Este greu în ziua de azi. Lumea preferă plasticurile, deşi nu sunt sănătoase. Prea puţine femei mai gătesc sarmale în oale de pământ, iar mulţi tineri nici nu ştiu cât de gustoasă este mâncarea din oale de lut. Fie ce o fi, noi nu ne lăsăm de această tradiţie. Acasă gătim în vase de lut. Orice se face şi se păstrează în oalele de lut e mult mai bun. Ne place să mâncăm şi din străchini! Aşa ne-am învăţat“, a spus Ionica Rătezeanu.
