Povestea craiovenilor care lucrează la Ford: 3.600 de familii vrăjite de mirajul venirii americanilor
Ford aparţine comunităţii şi tot ce se întâmplă în uzina auto craioveană este de interes pentru întreaga regiune. Cu greu răzbat informaţii oficiale de dincolo de gardul „fortăreţei“, aşa cum au numit-o chiar angajaţii. De aceea este important cum muncesc şi cum trăiesc cei 3.600 de craioveni angajaţi la compania multinaţională, care a venit acum trei ani şi jumătate în Bănie. Am stat de vorbă cu câţiva oameni care lucrează de zeci de ani în fabrica auto craioveană, dar care, din motive lesne de înţeles, vor să-şi păstreze anonimatul. Ei au povestit că majoritatea celor din fabrică au trecut de prima tinereţe şi au muncit în industria auto atât pe vremea Oltcit, cât şi pe vremea coreenilor de la Daewoo, iar acum, la americani. „Cei mai mulţi dintre noi suntem întreţinători de familii. Media de vârstă este de peste 40 de ani în fabrică, pentru că nu s-au mai făcut angajări din 2006, de pe vremea Daewoo. Poate vor mai veni tineri când vor începe angajările la Ford“, a arătat Vali, un muncitor în uzină. Care este starea de spirit a muncitorilor, care sunt aşteptările lor, ce au făcut şefii pentru ei, cum este să lucrezi pe banda de producţie, cum e să ai şefi străini şi şefi români, aflaţi în cele ce urmează.
Incertitudinea postului
Cea mai mare problemă a angajaţilor este că peste 1.200-1.300 dintre ei sunt „pierduţi“ în spaţiul fabricii. Lor nu li s-au stabilit încă posturile pe care vor lucra şi de doi-trei ani sunt într-o tranziţie care îi macină pe zi ce trece. „Nu ştim pe ce post vom fi puşi. Nu avem o certitudine şi trecem destul de greu peste asta. (…) Să ştiţi că în ultimii ani am dat şi cu mătura, am pus şi faianţă, am făcut tot ce ni s-a cerut. Doar că aşteptarea asta e… Anul acesta ni s-a spus că se vor stabili posturile“, a spus cu emoţie în glas Marius, un alt lucrător la Ford. În situaţia lui sunt mulţi alţii, de la cei cu facultate şi până la muncitorul de rând: peste 300 sunt din personalul TESA şi peste 800 dintre muncitori. De la venirea Ford s-au desfiinţat multe posturi, inclusiv ale lor şi au fost cooptaţi la diverse activităţi, au fost instruiţi. Nu mai există proiectare, subansamble, motor, cutia de viteze, turnătoria auto, s-au desfiinţat posturi de pe la contabilitate, vânzare, alte activităţi productive, până şi service-ul se închide. Toţi aceşti oameni vor ocupa posturile pentru noua producţie de motoare şi de autoturisme care vor urma. Salariile sunt bunicele, peste media din Craiova. Marius încasează puţin peste 1.800 de lei pe lună, ca muncitor. „Poate că salariul nu este cel mai bun, dar unde mai iei în Craiova 1.800 de lei pe lună în condiţiile actuale… în industrie mă refer, unde totul s-a desfiinţat“, a arătat bărbatul. Vali lucrează şi el de mulţi ani la fabrica auto. Cea mai mare bucurie a lui în aceşti trei ani, de când a venit Ford în Craiova, „a fost faptul că nu ne-au trimis în şomaj tehnic. Ne-au ţinut la lucru, ne-au pus să dăm cu mătura, am făcut şi alte activităţi, dar nu ne-au trimis acasă“, a povestit Vali. „Este un serviciusigur şi, la munca pe care o facem acum, este bine plătit, dar avem speranţa să crească producţia şi să avem şi noi salarii mai mari. Eu iau acum 1.300 de lei în mână şi am 27 de ani vechime, dar când va creşte producţia, altele vor fi şi cerinţele noastre. Lucrătorii de la bandă iau salarii ceva mai mari“, a spus o doamnă din uzină, să-i spunem Silvia.
Securitatea în muncă, o chestiune serioasă
Stresul unora din fabrică este grija excesivă a celor de la Ford pentru securitate. Dar oamenii cu care am stat de vorbă nu sunt deranjaţi de măsurile excesive ale americanilor. Pe ei nu-i deranjează nici că sunt camere de supraveghere în incintă, nici că sunt senzori de mişcare în zonele unde sunt depozitate componentele auto (în special produsele mai scumpe) şi nici nu i-a deranjat că erau controlaţi unii să nu consume alcool. Acum, nici unul nu-şi mai riscă serviciul pentru gesturi specifice muncitorilor români de altădată. Oamenii spun că nu dă bine să fii văzut că stai degeaba, aşa că mulţi s-au pus pe treabă. Cât despre cei care altădată trăgeau o „duşcă“ în timpul serviciului, ori s-au pensionat, ori s-au lăsat de obiceiuri. În plus, obsesia investitorilor de la Ford pentru securitatea în muncă este evidentă: fiecare secţie are echipament specific de protecţie. „Atâta timp cât îţi faci treaba nu te deranjează camerele. Nu a suferit nimeni că sunt camere în perimetru. Orice accident pe banda de producţie sau în altă secţie a fabricii ajunge în câteva minute la Köln, în Germania, unde este sediul Ford pentru Europa“, au spus angajaţii fabricii craiovene. Lucrătorii au două pauze tehnologice pe zi, plus pauza de prânz. Femeile sunt apreciate. „La bandă, femeile muncesc mai bine decât bărbaţii. Ele sunt mult mai conştiincioase“, a afirmat Vali despre colegele lui.
Mentalitatea comunistă a şefilor… români
Nu străinii, de multe naţii, care au venit la Ford în ultimii ani sunt o problemă pentru muncitori, ci chiar românii, mai ales cei care au fost zeci de ani şefi, cu metehne comuniste. Angajaţii cu care am stat de vorbă susţin la unison că mulţi dintre aceştia au fost degeaba instruiţi de cei de la Ford, că „te privesc de sus“, „te jignesc“, „îţi vorbesc aiurea“. „Nu te costă nimic să dai bună ziua, chiar dacă au fost instruiţi pe principiul că la Ford trebuie să fie «one team», adică o echipă“, a afirmat un angajat al fabricii, făcând referire la românii din funcţii de conducere de la Ford. „Aveam mari aşteptări de la Ford în ceea ce priveşte selecţia personalului. Dar tot pilele şi nepotismele sunt la modă, promovate de românii noştri, nu de şefii străini. Au plecat în afară la specializări tot unii dintre cei cărora nu prea le-a plăcut munca, mai ales dacă era nepotul unuia sau altuia dintre foştii sau actualii şefi“, a spus unul dintre bărbaţi. Marius nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume: „La început au fost aşteptările foarte mari că vine Ford în Craiova. Atunci auzeam oamenii spunând că le vor creşte salariile cu 100 de euro, dar acum vedem că nici o firmă nu vine să ne dea bani în plus, dacă nu are profit“.
Pe managerii străini, oamenii îi văd plimbându-se prin secţii. Cel mai des este văzută directoarea de resurse umane, Angela Alexander, care merge în mijlocul oamenilor cel puţin de două ori pe săptămână. Cel mai rar, muncitorii l-au văzut pe Jan Gijsen, noul preşedinte al companiei, iar unii spun că îl cunosc doar din paginile revistei interne a Ford, prin intermediul căreia li se adresează. Despre fostul preşedinte al Ford România, spaniolul Dionisio Campos, oamenii consideră că „are sânge latin“ şi de aceea era mai apropiat de muncitori.
Tehnologie nouă pe liniile de producţie
Angajaţii fabricii spun că 70% din tehnologia pentru secţia de motoare a fost deja instalată în fabrică. Din luna iulie a acestui an ar urma să vină noi utilaje pentru linia de producţie a noului model Ford ce se va produce la Craiova, utilaje care vor completa linia ale cărei montări au început. Noile tehnologii sunt cele mai moderne, din câte a avut fabrica până acum. „Utilajele sunt noi şi foarte moderne, dar de la Daewoo până acum a mai evoluat şi tehnica“, a arătat un muncitor român. În acelaşi timp, furnizorii care au venit în curtea Ford nu au luat din personalul uzinei, deşi unii şi-ar fi depus CV-urile, povestesc oamenii. Unii furnizori s-au stabilit în curtea fabricii, dar alţii sunt chiar în interiorul halelor de producţie, unde şi-au delimitat perimetrul.
După spusele oamenilor, fie că sunt simpli muncitori, ingineri sau alte profesii cu mai multe sau mai puţine studii, cu toţii aşteaptă ca producţia să înceapă cu adevărat la Ford. În plus, după venirea americanilor, omul de rând a învăţat să muncească, să nu mai fie tentat să fure, să nu bea în timpul serviciului, să îşi respecte colegul de alături (cu excepţia şefilor români despre care povestesc oamenii că au metehne comuniste). Într-un cuvânt, au învăţat să respecte munca, lucru pe care mulţi dintre ei nu îl ştiau dinainte.
