Constantin Chirca este indragostit de muzica de cind se stie. Nu e petrecere sau nunta in sat la care barbatul sa nu fie invitat, pentru ca se stie ca unde e Titu e si veselie mare. Barbatul cinta dumnezeieste si joaca indracit pe orice melodie de muzica populara. Asta, in ciuda virstei si a… burtii respectabile, Titu nu pleaca nici la cimp fara aparatul de radio care merge numai pe programele de folclor, spre bucuria vecinilor de tarla care muncesc, parca, mai cu spor si uita de oboseala.
Muzica a facut din totdeauna parte din viata barbatului de 61 de ani, din comuna Redea. Si bunicul lui, Ion Chirca, era la fel de pri- ceput in cintari, iar tatal lui a fost tircovnic si iubea tot atit de mult muzica. ?Cind a murit tata i-am pus in tron cavalul si fluierul, sa le aiba si pe lumea ailalta…?, a spus Constantin. Barbatul face parte si din echipa de dansuri a caminului cultural si se intilneste cu ceilalti dansatori ori de cite ori este o nunta prin sat. Petrecerea incepe cu ei si se termina cu ei: ?Incepem cu Tiganeasca, urmeaza Cazacu, Rustemu, Galaonu, Alunelu si terminam cu sirba si cu sirba in trei ciocane?. Fiecare sfirsit de nunta este tocmai bun ca Titu sa-si depene povestile din baladele pe care le cinta. Daca il intrebi care dintre cintece ii place cel mai mult, barbatul este in mare incurcatura. Incepe sa le insire pe toate, sa cinte pasajele preferate din fiecare, pentru ca in sfirsit sa concluzioneze: ?Imi plac toate!?.
Constantin are in repertoriu peste 80 de cintece
Titu stie peste 80 de cintece, unele vechi de peste 100 de ani. Si isi imbogateste permanent repertoriul cu toate cintecele de la radio si televizor, care i se lipesc de suflet. Are si trei carti cu balade, imprumutate de la biblioteca satului, din care isi mai aminteste pasajele uitate cu vremea sau ii mai invata si pe altii. Nimeni din sat nu stie la ce se pricepe mai bine Titu: la balade sau la horit. Pentru ca pe cit cinta de bine, pe atit i se misca de iute picioarele pe sirbele repezi ale zonei. Titu cinta oricind si oriunde: pe cimp, acasa, pe ulita. Si poate sa danseze si ?pe uscat?, cum spune el, adica… fara muzica. ?Eu pot sa joc si fara lautari, aici, pe uscat!?, a spus mindru barbatul. ?Cind e muzica la televizor, taticu nu poate sa reziste. Joaca in sala, o ia si pe mamica si ne invirte pe toti pina ametim!?, a completat fiica lui.
?Nu e rea nici muzica de acum, dar parca prea e dezordonata si despuiata?
Titu are nostalgia vremurilor apuse, cind toti tinerii din sat mergeau la hora si isi aruncau, sfiosi, ocheade: ?Pai ce, atunci pupai ca acum o fata? Fugeai dupa ea o saptamina pina sa se lase pupata!? Si ii mai pare rau lui Titu ca nu mai e tinar: ?Imi pare tare rau ca imbatrinesc. Poate gasiti pe cineva sa-i vind batrinetea si sa-mi dea un strop de tinerete in schimb?. Toate cele trei fete ale lui Titu cinta, dar numai Neli, cea mica, se ridica la valoarea lui. Sau cel putin asa spun din modestie celelalte doua fete. Barbatului ii pare foarte rau ca traditia incepe sa se piarda si muzica populara nu mai este apreciata de tineri: ?Nu e rea nici muzica de acum, dar parca prea e dezordonata si despuiata?. In iarna aceasta s-a gindit sa scrie intr-un caiet toate cintecele pe care le stie, ca sa nu se piarda. Cine stie, poate ca va dori cineva sa invete baladele acestea frumoase si dupa ce el nu va mai fi. Barbatul din comuna olteana a facut din muzica o filozofie de viata si sufletul lui nu are cum sa imbatrineasca atit cit vor exista horele sprintene care sa il trezeasca din amortire.
