Combaterea insuficienţei venoase

Insuficienţa venoasă constă în incapacitatea sistemului venos (îndeosebi de la nivelul picioarelor) de a transporta în mod adecvat înapoi la inimă întreaga cantitate de sânge adusă de artere la nivelul ţesuturilor şi organelor. Acest sindrom se manifestă prin umflarea picioarelor (edem), însoţită de durere şi de senzaţia de greutate a acestora.
Profilaxia şi combaterea insuficienţei venoase constau, în primul rând, în adoptarea măsurilor de prevenire şi înlăturare a condiţiilor cauzale sau favorizante ale acesteia: obezitatea, ortostatismul prelungit, tromboflebita profundă, absenţa sau deteriorarea valvulelor venoase, obstrucţia sau traumatizarea venelor membrelor inferioare, prezenţa varicelor hidrostatice, sarcina, imobilizarea prelungită, vârsta peste 60 de ani, predispoziţia genetică, insuficienţa cardiacă, renală sau hepatică, denutriţia etc.
În acest sens, trebuie avută în vedere evitarea ortostatismului prelungit, mai ales în cazul persoanelor care prezintă şi alţi factori favorizanţi pentru apariţia insuficienţei venoase. Cei care prin natura ocupaţiei sunt obligaţi să stea mai multe ore în picioare în acelaşi loc, e bine să aibă grijă să facă scurte pauze pentru mişcarea picioarelor; rolul mişcării este mobilizarea sângelui venos prin contracţia musculaturii învecinate venelor.
Acelaşi sfat trebuie adresat şi persoanelor (mult mai numeroase!) care îşi desfăşoară activitatea în poziţie şezândă, cu picioarele atârnate; responsabilă pentru favorizarea sau agravarea insuficienţei venoase e şi poziţia picior peste picior. Trebuie, de asemenea, evitate orice condiţii care produc comprimarea venelor, având drept efect îngreunarea întoarcerii sângelui venos către inimă.
Printre multiplele efecte nocive ale obezităţii se numără şi favorizarea apariţiei şi întreţinerea insuficienţei venoase; avem deci un motiv în plus pentru descurajarea excesului ponderal – din păcate din ce în ce mai frecvent întâlnit.
Tratamentul insuficienţei venoase deja instalate este relativ dificil şi complex, şi presupune combinarea metodelor nefarmacologice cu terapia medicamentoasă. Măsurilor descrise mai sus privind evitarea ortostatismului prelungit şi a altor vicii posturale trebuie să li se adauge perioade prelungite şi repetate pe parcursul zilei în care picioarele să fie ţinute la acelaşi nivel sau mai sus decât restul corpului. Mişcarea fizică regulată, zilnică (exerciţii aerobe) ajută la ameliorarea manifestărilor bolii. Principala măsură dietetică este limitarea consumului de sare.
O soluţie eficientă de combatere a insuficienţei venoase este purtarea ciorapilor elastici medicinali; aceştia pot fi achiziţionaţi (conform mărimii!) de la magazinele specializate de produse tehnico-medicale. Ciorapii elastici trebuie purtaţi de dimineaţă, înaintea ridicării din pat, până seara la culcare, fără pauză.
De-a lungul timpului au fost imaginate numeroase procedee chirurgicale, ca măsură radicală de combatere a insuficienţei venoase, dar eficienţa acestora este variabilă de la un pacient la altul.
Tratamentul farmacologic are din păcate o eficienţă redusă, mai ales în absenţa combinării cu măsurile nemedicamentoase descrise, şi se bazează pe administrarea medicamentelor venotonice şi antivaricoase.
Atunci când cauza insuficienţei venoase este o tromboflebită profundă sau când riscul trombo-embolic este semnificativ, este necesară administrarea medicamentelor antitrombotice: heparine, acenocumarol etc. Unguentele pe bază de heparină pot fi folosite şi local. Pentru reducerea edemelor se pot asocia diuretice: furosemid, spironolactonă, hidroclorotiazidă. În schimb, trebuie evitate medicamentele care pot agrava edemele: antiinflamatoarele, diltiazemul, verapamilul, dihidropiridinele etc.