Tensiunea oscilantă

Valorile normale ale tensiunii arteriale (adică ale presiunii sângelui din artere) sunt mai mici decât 130 cu 85 milimetri de mercur, iar valorile optime sunt chiar şi mai mici – sub 120 cu 80 milimetri de mercur. Hipertensiunea arterială este afecţiunea caracterizată prin creşterea persistentă a valorilor tensiunii peste 140 cu 90, adică „paisprezece cu nouă“. Valorile-limită erau mai mari în urmă cu câteva zeci de ani (160 cu 100, ulterior 150 cu 95), dar cercetări medicale riguroase au impus scăderea lor progresivă. Aceste valori-limită se aplică indiferent de vârstă, deci e greşit să considerăm că bătrânii pot avea în mod normal tensiunea peste 140 cu 90.
Afectând aproximativ un sfert din populaţia adultă a României, hipertensiunea arterială este cel mai răspândit factor de risc pentru apariţia bolilor cardio-vasculare – alături de diabetul zaharat, fumat, creşterea colesterolului, obezitate, predispoziţia ereditară, stres, sedentarism şi dieta nesănătoasă: abundentă în grăsimi, dulciuri, sare şi alcool, fără legume şi fructe.
Trebuie ştiut că, atât la persoanele normotensive, cât şi la hipertensivi, este normal să existe variaţii importante ale valorilor tensiunii arteriale de la o zi la alta şi chiar pe parcursul aceleiaşi zile (uneori şi de la un minut la altul!) – în funcţie de foarte mulţi factori din mediu sau de starea fizică şi emoţională a respectivului individ. Acestei situaţii i s-a atribuit în mod eronat şi abuziv termenul de „tensiune oscilantă“ – termen nerecomandabil, evident impropriu, dar, din păcate, foarte des utilizat în limbajul curent al foarte multor pacienţi.
Fluctuaţiile tensiunii arteriale în timp sunt departe de a avea un caracter cu adevărat „oscilant“ în sens fizic – de variaţie periodică, alternativă şi simetrică a unei mărimi în raport cu o valoare de echilibru. Aceste variaţii (uneori chiar ample!) ale tensiunii sunt întotdeauna explicabile şi absolut normale la orice persoană – nimeni nu poate pretinde să aibă tensiunea arterială constantă! Preluând termenul nepotrivit amintit, putem afirma că toată lumea are deci tensiunea „oscilantă“ – de fapt, variabilă.
Diagnosticul hipertensiunii arteriale necesită măsurarea repetată a valorilor tensionale pentru a stabili dacă acestea se încadrează în limitele normale sau patologice. Din păcate, diagnosticul de hipertensiune este pus prea uşor în cazul indivizilor care prezintă doar creşteri tranzitorii ale tensiunii. În acest sens trebuie ştiut că o persoană normotensivă poate avea uneori valori ale tensiunii peste 140 cu 90, fără ca aceasta să reprezinte o situaţie patologică. Aceste creşteri tensionale, numite impropriu „hipertensiune oscilantă“, sunt normale şi pot avea cauze diverse: efortul fizic, durerile de intensitate mare, emoţiile sau doar emotivitatea excesivă, îngrijorarea, excesul de sare, consumul recent de cafea, alcool sau medicamente (în primul rând antiinflamatoarele) care pot creşte tensiunea.
În astfel de cazuri nu este necesară administrarea unui tratament antihipertensiv, iar dacă tratamentul este totuşi instituit (situaţie din păcate frecventă), presiunea arterială scade sub valorile normale, manifestându-se prin ameţeală, somnolenţă, dureri de cap, tulburări de vedere sau senzaţie de oboseală. Pentru a evita o astfel de situaţie, nu vă măsuraţi tensiunea atunci când sunteţi obosiţi, îngrijoraţi, supăraţi sau emoţionaţi, aţi băut cafea, alcool sau aveţi dureri puternice. Întotdeauna este bine să treacă un interval de minimum 10-15 minute de când aţi intrat în cabinetul medical şi v-aţi aşezat pe canapea până când vi se măsoară tensiunea arterială.