Un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2004 arată că 20% din populaţia globului are o boală alergică. Tot OMS prognozează că, până în 2013, jumătate din populaţia globului ar putea deveni alergică, rinita alergică având un risc de 50% de a se asocia cu astmul bronşic.
În România, un sfert din populaţie are rinită alergică, iar din aceştia 70-80% prezintă şi boli asociate, astmul bronşic având cea mai mare incidenţă (6-7%) conform Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică.
Astmul bronşic apare de obicei la persoanele predispuse genetic, mai frecvent la adulţii tineri şi copii. Prin diagnosticarea corectă şi aplicarea unui tratament eficient, astmul bronşic poate fi perfect controlat, pacienţii ducând o viaţă normală. Respectând recomandările medicilor, pacienţii cu astm bronşic au şansa de a-şi prelungi, dar şi de a o îmbunătăţi, bucurându-se de un prognostic bun. Este foarte important pe lângă respectarea recomandărilor medicale, ca aceşti bolnavi, şi nu numai ei, să beneficieze de un aer curat, fără poluanţi, lucru care este posibil printr-o implicare atât individuală, cât şi la nivel de comunitate prin respectarea normelor de protecţie a mediului.
Simptomele astmului bronşic
Simptomele astmului bronşic pot fi uşoare sau severe. Pacienţii pot să fie asimptomatici (nu au nici un simptom), pot să aibă simptome severe zilnic sau, mai frecvent, simptomele sunt situate între aceste două extreme. Intervalul la care apar simptomele se poate schimba. Simptomele astmului bronşic cuprind: wheezing (un zgomot şuierător, de intensitate variată care apare când căile aeriene pulmonare se îngustează), tuse (uneori poate fi unicul simptom, este de obicei uscată şi apare mai mult noaptea), senzaţia de strângere toracică, dispnee (care se manifestă ca respiraţie dificilă, rapidă, superficială), tulburări de somn şi oboseală ce apar rapid cu ocazia practicării exerciţiilor fizice.
Factorii care declanşează sau înrăutăţesc episodul astmatic acut sunt numeroşi. Cel mai frecvent sunt incriminate răcelile sau alte boli respiratorii, în special cele cauzate de virusuri, cum este gripa şi efortul fizic (mai ales dacă aerul respirat e rece şi uscat). De asemenea, pot declanşa criza de astm expunerea la fumul de ţigară, aerul poluat, praful sau părul de animale, prezenţa unor chimicale sau alte substanţe la locul de muncă (astm ocupaţional), modificările hormonale, ca de exemplu cele care apar la debutul menstruaţiei, la pubertate, şi administrarea de medicamente, ca aspirina sau antiinflamatoarele nesteroidiene.
Recomandări
Mulţi pacienţi prezintă înrăutăţirea simptomatologiei în timpul nopţii. În mod normal, fiziologic funcţia plămânului se schimbă pe parcursul ciclului zi-noapte. Pacienţii astmatici au această variaţie foarte evidentă, în mod special noaptea, astfel încât în somn apar mai frecvent tusea şi dispneea. Dacă se trezesc din somn din cauza tusei sau a dispneei, înseamnă că astmul bronşic este slab controlat. Simptomele împreună cu valoarea fluxului maxim expirator sunt folosite pentru a defini zonele verzi, galbene şi roşii din planul de acţiune al astmaticului (în zona roşie sunt cuprinse simptomele severe, în cea galbenă – simptomele au o intensitate mai mică şi în zona verde – ele lipsesc). Alte afecţiuni cu simptome similare astmului bronşic sunt insuficienţa cardiacă, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) şi disfuncţii ale corzilor vocale.
Specialiştii care pot diagnostica şi trata astmul bronşic sunt medicul pediatru, medicul de familie şi medicul internist. Este necesar consultul unui medic pneumolog sau alergolog dacă pacientul prezintă simptome neobişnuite sau este neclar dacă are sau nu astm, pacientul are şi alte afecţiuni asociate care îngreunează tratamentul, pacientul nu reuşeşte să respecte planul de acţiune şi cel de tratament zilnic, nu sunt atinse obiectivele tratamentului la trei-şase luni de la începerea acestuia. Trebuie să se prezinte periodic la medicul specialist dacă a avut episoade acute de astm ameninţătoare de viaţă, dacă are astm moderat persistent sau sever persistent, dacă e obligat să ia corticosteroizi pe cale orală încontinuu sau corticosteroizi inhalatori în doză mare sau a luat corticosteroizi pe cale orală de mai mult de două ori pe an.
Factori necontrolabili
Factori de risc care nu pot fi controlaţi sunt:
1. Sexul – La adulţii tineri, femeile fac mai des boala decât bărbaţii.
2. Predispoziţia genetică – La persoanele care au avut cazuri în familie.
3. Istoric de alergii – Persoanele care au mai multe alergii sunt mai predispuse decât restul să dezvolte astm bronşic. Cei mai mulţi copii şi mulţi adulţi cu astm prezintă şi rinită alergică, dermatită atopică sau ambele. Studii efectuate pe loturi largi au arătat că 40 până la 50% din copiii cu dermatită atopică dezvoltă astm bronşic. Dacă au dermatită atopică, există, în schimb, riscul ca ei să dezvolte la vârsta de adult astm bronşic persistent sever.
4. Rinitele – Adulţii care au mucoasa nazală inflamată (rinită) au un risc peste medie de a dezvolta astm.
Factori controlabili
Factorii de risc care pot fi controlaţi şi evitaţi sunt:
1. Fumatul: Aproximativ jumătate din cazurile noi de astm la adulţi de peste 40 ani apar la fumători sau la cei care au alte boli pulmonare cronice cum sunt bronşita cronică sau emfizemul.
2. Fumatul în timpul sarcinii: Femeile care fumează în timpul gravidităţii au un risc crescut pentru apariţia wheezing-ului (un simptom al astmului) la copiii lor. Copiii mamelor care au fumat în timpul sarcinii au o funcţie pulmonară mai redusă decât cei ai mamelor care nu au fumat.
3. Iritanţii de la locul de muncă: Astmul ocupaţional poate apărea ca o reacţie la anumiţi alergeni de la locul de muncă. Asemenea alergeni pot înrăutăţi simptomele la cei care deja au astm bronşic.
4. Praful: Expunerea la praf este asociată cu un risc crescut de astm bronşic.
