Regula si interesul

Regula si interesul„Romanii nu sint disciplinati“. „Romanii nu stiu sa munceasca“. „Romanii nu respecta regulile“. „Romanii nu pot sa fie cinstiti. Se uita numai dupa spaga si bacsisuri“. „Romanii au in singe traditia fanariota“.

De cite ori nu auzim zilnic aceste calificative? Am facut o socoteala in doua zile in care am intilnit vreo 80 de persoane din conducerea locala a tarii. Am auzit aceste fraze si altele de acelasi tip de vreo 200 de ori. In numai doua zile!

Sa luam caz cu caz. Un prefect dintr-un judet de granita imi povesteste ca nu se duce in inspectie in vama decit anuntat cu doua zile inainte. Stie de la inceput scenariul. E primit bine si la mijlocul discutiei i se cer fonduri pentru extinderea vamii. La sfirsitul inspectiei se uita atent sa nu i se incarce portbagajul masinii cu tot felul de lucruri scumpe. Dar tot scapa cite ceva. Omul este tinar, are visuri mari in politica si nu vrea sa i se arate la un moment fotografii cu portbagajul plin de „foloase“. Ca se practica si asa ceva. Camerele foto digitale sint mici, seamana cu un telefon mobil, cine sa stie cind ai fost fotografiat?

De ce exista coruptie in vama? Pentru ca taxele vamale sint mari, iar darile la ridicarea marfii sint si mai mari. Firmele care importa cafea, textile, prezervative, pielarie, carne pentru procesare nu au atitia bani incit sa plateasca TVA la ridicarea marfii din vama, accizele si taxele vamale, comisionul vamal si alte dari nenumarate. Salariatii vamii sint platiti in medie cu 300 de euro pe luna. Omul are 45 de ani, doi copii la scoala, a muncit 25 de ani si primeste intr-o luna cit primeste intr-o saptamina un maturator din Austria. Postul, locul, pozitia devin mai importante decit salariul. Sta la post, ia salariu mic si se minjeste cu „foloase“. Ce morala poti sa-i ceri, cind vecinul de dincolo de granita ia de sase ori mai mult decit el? Ce disciplina poti sa-i impui cind sefii lor de la Bucuresti cer „fonduri nescriptice pentru operatiuni de protocol“? Dintr-o functie fiscala, colectarea taxelor vamale, postul de vames se transforma in facilitator de piata neagra sau piata paralela. Daca va uitati pe datele statistice va mirati cum s-a putut ca importul de cafea sa scada la jumatate intre 1997 si 2000. Nu e adevarat, piata e plina de toate soiurile de cafea, dar prin vama se zice ca au trecut mai putini saci. Au trecut, dar nu s-au taxat pentru stat. Vamesii din Romania costa anual statul roman 30 de milioane de euro si probabil contribuie cu vreo 500 de milioane de euro la piata neagra. Daca le-am face salariile de cinci ori mai mari, iar regulamentele de doua ori mai stricte, nu credeti ca piata neagra s-ar reduce de cinci ori. Statul ar cheltui cu 120 de milioane de euro mai mult, dar ar cistiga 400 de milioane din reducerea economiei paralele.

Mii de patroni din tara aceasta pun pe cartea de munca minimum pe economie la salariile angajatilor si platesc o diferenta „din mina“. Cum o fac numai ei stiu, ca adeseori este greu sa-ti imaginezi ce fac acesti oameni (altfel stimabili si din greu muncitori) ca sa procure fondurile la negru. Patronii de magazine elibereaza bonuri fiscale numai pina la ora 16.00, cind se termina programul de lucru al controlorilor. Patronii de microbuze le cer soferilor sa vinda cit mai putine bilete, dar sa aduca o suma fixa in fiecare seara in numerar. Constructorii iti cer sa-i platesti din mina, pentru ca altfel costul constructiei tale creste de trei ori. Micii proprietari de magazine se duc la depozite si cer marfa fara facturi fiscale. Altfel nu iau de la tine, asa ca gestionarii dau marfa si apoi produc facturi false, ca sa justifice livrarea. De ce se intimpla asta? Pentru ca la un salariu de 10 milioane in mina dai 20 de milioane la stat. Chiar daca ai vrea sa platesti salariatul legal, tot nu poti. De ce sa dai statului dublu cit dai omului care iti munceste? Iar cind umbli cu masina prin oras cazi in gropi. Cind te doare maseaua, te duci la un stomatolog particular. Cind nevasta are o operatie de apendicita, tariful este 200 de euro, plus cafea si tigari. Cind depui bilantul, te duci cu parfum. Cind ceri autorizatie de constructie, pui si un plic.

Ambasadorul american este foarte politicos cu noi cind spune ca avem o problema cu coruptia. Si mai avem o problema. Nu pricepem ca unii oameni prost platiti se comporta prost. Cei care, prost platiti, rau munciti, se comporta cinstit sint o uimitoare majoritate. Dar nu majoritatea e problema in Romania.