Dispune de un fond de carte impresionant, cu peste 80.000 de exemplare. Este una dintre cele mai vechi şi prestigioase biblioteci şcolare din ţară. Aproximativ 400 de volume sunt cărţi vechi, de patrimoniu, dintre care 40 au o valoare în plus datorită autografelor cărturarilor care sunt pecetluite pe filele de început…
Este interesant de ştiut câţi craioveni cunosc faptul că biblioteca Colegiului Naţional „Carol I“ – „Mihail Strajan“ – este una din cele mai valoroase din ţară prin vechimea şi valoarea tezaurului pe care-l deţine. A luat naştere la 18 octombrie 1836, fondul de carte fiind constituit dintre „cărţile şi manuscrisele împărţite la felurite locuri publice precum Mitropolia, Episcopiile, Mânăstirile şi altele“. În anul 1832 s-a stabilit prin Regulament Şcolar că trebuie repartizată suma de 5.000 de lei pe an pentru cumpărarea cărţilor pentru biblioteca liceului, iar autorii sau editorii din Principatul Ţării Româneşti trebuia să doneze câte cinci exemplare din fiecare carte publicată. La fel urma să facă şi redactorii de gazete. Astfel, fondul de carte se îmbogăţeşte an de an prin subvenţii oficiale şi donaţii, ajungând în 1851 la 2.000 de volume. „Cel căruia i-a revenit meritul de a fi considerat adevăratul organizator al bibliotecii, omul care timp de 18 ani, cu o dragoste neînfricată, muncind zi şi noapte, nepierzând nici un prilej favorabil, şi-a făcut din îmbogăţirea şi îmbunătăţirea bibliotecii un ideal, a fost profesorul Mihail Strajan. Lui i-a fost încredinţată conducerea bibliotecii în 1884. A elaborat chiar un regulament ca toate editurile să trimită câte zece exemplare Bibliotecii Colegiului „Sfântul Sava“ şi cinci exemplare Bibliotecii şcolare de la Craiova. Astfel, drept de depozitare legală a tuturor publicaţiilor apărute au doar opt biblioteci din ţară, printre care se numără şi cea de la «Carol I»“, a povestit Nicolae Andrei, fost director al Colegiului Naţional „Carol I“ din Craiova, care a condus unitatea de învăţământ mai bine de 20 de ani.
În 1889, Mihail Strajan întocmeşte primul catalog sistematic, recomandând „să se instituie mai întâi un catalog-receptor în care să se înregistreze întregul fond de carte, după care să se facă fişe pentru fiecare carte aflată în bibliotecă, acestea urmând să fie aranjate, după aceea, pe litere şi pe specialităţi în fişier“. De asemenea, a alcătuit un regulament şcolar, aprobat mai apoi de minister, prin care se prevedea posibilitatea transformării bibliotecii liceului în bibliotecă publică, atunci când aceasta va dispune de o sală de lectură. Directorul liceului, B. Calloianu, a pus la dispoziţie o sală din localul şcolii, iar pe 4 septembrie 1884 biblioteca a devenit publică. În 1902, când Mihail Strajan s-a retras la pensie, biblioteca avea 7.000 de volume, fiind considerată cea mai mare din ţară.
Prima traducere în limba italiană a lui „Don Quijote de la Mancha“ se află în biblioteca de la CN „Carol I“
Una dintre cele mai importante achiziţii ale Bibliotecii „Mihail Strajan“ o reprezintă cea provenită de la Colegiul „Sfântul Sava“ din Bucureşti, constând în 1.556 de volume: comentarii de limbă greacă, 41 de volume cu autograf din colecţia Cantacuzinilor, 34 de volume cu autograf din biblioteca Mavrocordat. Lucrarea cu cele mai multe volume este „Mémoire et reconnaissance“, cu autograful lui Lamartine, pe prima pagină. Cele 40 de volume sunt legate în coperte verzi, scrise cu auriu, şi datează din 1826, chiar anul înfiinţării colegiului. Cu aceste 40 de cărţi, CN „Carol I“ a participat şi la o expoziţie la Palatul Cotroceni. Urmaşii lui Cantacuzino au venit de pe cinci continente pentru a le vedea.
Printre volumele cele mai importante aflate pe rafturile bibliotecii şcolare de la „Carol I“ se numără prima traducere în limba italiană a lui „Don Quijote de la Mancha“ a lui Cervantes, din 1677. De asemenea, opera lui Francisc Bacon din 1652 sau lucrări rarisime ale lui Machiavelli şi Lamartine sunt răsfoite sporadic de persoanele ce calcă pragul bibliotecii. Cea mai mare şi mai groasă carte a bibliotecii este „Le Trésor de Petrossa, étude sur l’orfevrerie antique“, de Al. Odobescu, apărută la Paris. Dimensiunile ei sunt impresionante, chiar dacă volumul nu e o excepţie în lumea din care provine: coperta măsoară 30 cm/40 cm, grosimea este de 10 cm şi cântăreşte 10 kg. Există în bibliotecă şi o serie de cărţi cu valoare bibliofilă. Printre acestea se numără: „L’Ingenioso Cittadino Don Chiscitte della Mancia“, prima traducere a lui Cervantes, volumul II, 1677, are autograful lui Nicolae Mavrocordat; „De augumentis scientiarium“, Francisc Bacon, cu autograful lui Mavrocordat pe verso foii de titlu; „Tratat de numismatică“ de Budeus, tipărit la Atena în 1514, cu o prefaţă şi un index, scris în limba greacă; „De quator summis imperiis libri tres“, Johannes Sledani, 1697, având autograful lui Mavrocordat; „Opere“ de Nicolo Machiavelli, volumul II, La Haza, 1726, ce cuprinde continuarea „Istoriilor Florentine“ din celebra lucrare „Il Principe“, adnotată marginal de domnitorul Nicolae Mavrocordat; „Memorie del Cardinale Bentivoglio“, Veneţia, 1668, poartă semnătura rarisimă a unui fiu al domnitorului Nicolae Mavrocordat, Scarlat, dispărut la 21 de ani.
Cea mai valoroasă carte românească existentă în bibliotecă este „Biblia de la Bucureşti“, unul dintre puţinele exemplare păstrate în ţară. Alte cărţi rare din bibliotecă sunt: „Dicţionar latino-greco-germanicum, brevis item Aldi Manutti Ortographis“, tipărit în Polonia, în 1694, enciclopedii, tratate de ştiinţe naturale, tratate de medicină, cărţi de călătorie. Toate aceste cărţi de patrimoniu au fost amplasate în vitrine pentru a fi protejate.
Francisc Tribalscki a realizat pictura Bibliotecii „Mihail Strajan“
Pe lângă fondul de carte impresionant, biblioteca Colegiului Naţional „Carol I“ are o valoare impresionantă. Încă de la început, spaţiul acesteia a fost special proiectat, cu mobilier realizat la comandă. Frescele din bibliotecă şi Sala rotundă sunt decorate, la ordinul regelui Carol I, cu portrete şi numele cărturarilor de către Francisc Tribalscki, cel care a realizat şi pictura Castelului Peleş. Mobilierul este fabricat din lemn de trandafir, la 1894, iar una dintre mesele de studiu e făcută din piele de Cordoba. Covoarele sunt ţesute de elevi ai liceului, în urmă cu 50 de ani.
Bibliotecarii au povestit că de pe aceste cărţi au învăţat Alexandru Macedonski, Nicolae Titulescu sau poetul Traian Demetrescu pe vremea când au fost elevi la colegiul craiovean. Mai mult decât „un templu al culturii“, cum o numea Nicolae Titulescu, fost elev al liceului, Biblioteca „Mihail Strajan“ a Colegiului Naţional „Carol I“ are o identitate, o valoare şi o biografie pe drept cuvânt „regeşti“.
Câteva date despre Colegiul „Carol I“
În anul şcolar 1843-1844, Şcoala Centrală avea 405 elevi (250 din Craiova şi 155 din alte localităţi). După înfrângerea Revoluţiei de la 1848, şcoala s-a închis pentru că nu avea dascălii necesari. Clădirea a devenit apoi cazarmă, spital, bucătărie. După revoluţie, pe tronul Ţării Româneşti a urcat Barbu Ştirbei, cel care cumpărase terenul pentru şcoala craioveană. În 1852, şcoala s-a închis din nou şi clădirea sa a devenit comandament ţarist şi spital. Gheorghe Marin Fontanin protestează, este arestat, alungat, dar se întoarce şi în 1854 deschide iar şcoala (acum gimnaziu). În 1860 i se adaugă un internat, iar din 1864 devine liceu. În 1885 este numită „Liceul Carol I“ prin înalt decret regal.
