Noi si razboiul

A inceput razboiul. Noi ne uitam la televizor. Dupa verdele de Afganistan stam si ne uitam dupa o alta culoare care sa personalizeze Irakul. Pe plaiurile noastre se dau lupte grele pentru panicarea populatiei. Noua, oltenilor, ni s-a recomandat in cazul unui atac chimic sa folosim batiste ude. Nu-i de plins, e de ris ca intr-o tara trista, ca a noastra, dar plina de umor. Mastile de gaze s-au straduit si ele sa tina prima pagina a ziarelor. Cit de cit, le-a reusit si daca s-ar mai fi straduit citiva insi de pe la apararea civila sa ne spuna cum sta treaba cu razboiul ajungeam usor in situatia de a importa un lot adevarat, eventual din Afganistan, la mina a doua. Norocul nostru fu ca un cap limpede avu inspiratia sa aminteasca tarii intregi ca razboiul care tocmai a inceput nu are loc, Doamne fereste, in Romania, ci tocmai in Irak. In rest, problemele legate de atacarea Irakului au fost rezolvate. Ba chiar s-a incercat si deslusirea strategiei armatei americane. Fel de fel de analisti asa-zisi militari au invadat studiourile de televiziune, incercind sa ne spuna ce inseamna luminitele acelea care pilpiie cind si cind pe cerul Irakului. Si cind ele, luminitele, pilpiiau mai tare, si imaginatia analistilor nostri se infierbinta, in cele mai multe dintre cazuri, luind-o razna.

Probabil ca, incepind de luni, ne vom intoarce la oile noastre. Si vom face asta trecind neaparat prin Miorita. Pina una-alta, asumarea raspunderii guvernului in fata parlamentului aproape ca a trecut neobservata. Asa se intimpla pe la noi cind e vorba de combaterea coruptiei. Poate doar o motiune de cenzura sa readuca subiectul in atentie, cu conditia ca parlamentarii opozitiei sa fie dezlipiti de ecranul televizorului si sa semneze motiunea.

Nu sintem in razboi, dar sintem preocupati de soarta lui pentru ca ne pasa daca miine Romaniei ii va fi mai bine; ne pasa daca dupa terminarea lui soarele ar putea sa rasara ceva mai curajos si pe strada noastra!