Fiscul doljean a băgat spaima în firme şi persoane fizice cu datorii către stat. Blocările de conturi sunt de temut pentru mediul local de afaceri. Metoda este considerată de finanţişti cea mai eficientă formă de executare silită.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj a găsit cea mai bună metodă de a constrânge mediul local de afaceri să îşi achite impozitele şi contribuţiile restante către bugetul consolidat, în ciuda nemulţumirilor firmelor şi populaţiei: popririle pe conturile bancare, metodă considerată de finanţişti drept „cea mai bună modalitate de executare silită“. Potrivit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Doljul ar ocupa primul loc pe ţară la numărul de conturi blocate în septembrie 2009 (5.474 de conturi) şi locul cinci pe ţară la sumele din salariile persoanelor fizice pentru care s-a utilizat aceeaşi formă de executare silită, totalizând 2,74 milioane de lei.
Firmele, executate silit
Într-o singură lună, Fiscul doljean pune popriri pe toate conturile bancare ale câtorva mii de societăţi comerciale. „Când se văd cu conturile blocate, pe sumele existente şi viitoare, de regulă, agenţii economici plătesc restanţele către bugetul consolidat“, a spus unul dintre şefii Fiscului doljean, în urmă cu ceva vreme. Numai pe anul 2009, suma pentru care s-au instituit popriri pe conturile firmelor este uriaşă, ajungând la 226,71 milioane de lei, dar s-au încasat efectiv 84,31 milioane de lei. Directorul coordonator al DGFP Dolj, Eugen Călinoiu, a declarat, pentru GdS, că de la începutul anului şi până la începutul lunii noiembrie „au fost înfiinţate 71.716 popriri pe conturile persoanelor juridice (în sensul că unei persoane juridice i se pot înfiinţa mai multe popriri) pentru suma de 226,71 milioane de lei, din care s-au încasat 84,31 milioane de lei“. Suma încasată este mai mică fie pentru că unele blocări de conturi sunt încă în derulare, fie pentru că firmele au blocat acţiunile Fiscului pe diverse căi. Mediul local de afaceri dezaprobă metodele Fiscului, într-o perioadă de criză ca aceasta. „Firmele sunt executate silit, li se blochează conturile indiferent dacă firma a fost un bun-platnic până la apariţia crizei. Nu este normal să se întâmple aşa ceva când firmele sunt deja blocate din cauza crizei“, spunea recent vicepreşedintele Consiliului Naţional al Întreprinzătorilor Particulari Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Valentin Cristea.
Cum scapă firmele de popriri? Contestând pe la toate instanţele faptul că Fiscul le-a blocat conturile. Sau pot plăti o parte din datoriile către stat, urmând să mai achite o tranşă la o dată ulterioară. Mai există posibilitatea ca persoanele juridice să conteste în instanţă decizia Fiscului de blocare a conturilor, motivând că, la rândul lor, au creanţe de recuperat de la terţi. „Sau contestă executarea şi motivează că nu au bani în cont“, a spus directorul coordonator adjunct al DGFP Dolj, Mihai Antonescu.
La persoanele fizice, popriri pe salarii
În zece luni ale anului, Fiscul doljean a instituit 6.171 de popriri pe conturile oamenilor, pentru 41,19 milioane de lei, dar din această sumă s-au încasat numai 1,2 milioane de lei, au informat şefii Fiscului. În ultimele luni, mai multe persoane fizice s-au plâns de metoda Fiscului de a le bloca toate conturile. Este neplăcut pentru un muncitor să se trezească într-o zi că nu-şi mai poate folosi cardul de salariu sau nu îşi mai poate ridica disponibilităţile din conturi (dacă are aşa ceva). Popririle pe salariile persoanelor fizice au adus puţine încasări, chiar dacă metoda a dat rezultate în alt fel, în sensul că oamenii au venit să-şi plătească impozitele după ce au primit somaţii, deci popririle au rămas fără obiect. „Este mai greu să execuţi persoanele fizice. S-a încasat o sumă mai mică doar pe popririle pentru persoanele fizice, pentru că ele au primit, în acelaşi timp, şi somaţie de plată şi li s-au făcut şi popriri, iar mulţi au venit şi au achitat somaţia, astfel că poprirea nu şi-a mai avut rostul“, a spus Mihai Antonescu.
DGFP Dolj a executat silit anul acesta şi persoanele cu datorii mai vechi, apropiate de termenul de prescripţie (de cinci ani), pentru că astfel de sume pot fi imputate lucrătorilor Finanţelor dacă nu sunt recuperate în perioada legală de la debitori.
