Tratamentul arteriopatiei periferice

Încheiem seria de articole dedicate arteriopatiei aterosclerotice periferice cu prezentarea unor date despre tratamentul acestei afecţiuni larg răspândite în populaţie, din păcate frecvent subdiagnosticată şi deseori incorect tratată.
Reamintim că arteriopatia aterosclerotică periferică sau obliterantă reprezintă localizarea bolilor cardio-vasculare la nivelul arterelor „periferice“, termenul fiind folosit mai ales pentru ateroscleroza arterelor care duc sângele la picioare. La fel ca şi cardiopatia ischemică şi afectarea cerebro-vasculară, arteriopatia periferică se datorează aterosclerozei – procesul de îmbătrânire a vaselor de sânge prin depunerea colesterolului pe pereţii interiori ai acestora.
Primul pas al tratamentului arteriopatiei aterosclerotice periferice îl reprezintă combaterea factorilor de risc cardio-vascular care au condus la apariţia acesteia: hipertensiunea arterială, creşterea colesterolului, obezitatea, sedentarismul, dieta nesănătoasă, abuzul de alcool şi în special fumatul şi diabetul zaharat. În acest sens trebuie folosite, în funcţie de profilul pacientului, medicamente care scad nivelul colesterolului, reduc glicemia şi normalizează tensiunea arterială. În condiţiile în care arteriopatia periferică se datorează depunerii colesterolului pe pereţii arterelor şi întrucât medicamentele care scad colesterolul (statine) se pare că au şi rolul de a împiedica depunerea acestuia pe vase, ele se administrează şi persoanelor cu niveluri uşor crescute sau chiar normale ale colesterolului.
Antiagregantele plachetare sunt medicamente capabile să influenţeze evoluţia bolii şi bolnavilor cu arteriopatie aterosclerotică periferică, iar dintre acestea cel mai folosit este clasica aspirină. Dozele zilnice recomandate, de 75 – 150 mg, sunt mici în comparaţie cu doza de 500 mg pe care o conţine o tabletă obişnuită de aspirină.
Creşterea dozei peste valorile indicate duce la creşterea riscului de reacţii adverse, în principal digestive, fără nici un beneficiu terapeutic. De aceea, pacienţii sunt sfătuiţi să-şi administreze doar un singur sfert dintr-o pastilă pe zi (adică 125 mg) sau să recurgă la comprimatele (mai scumpe!) cu doze de 75 sau 100 mg existente în farmacii. În cazurile rare de alergie sau de intoleranţă la aspirină, pot fi folosite alte medicamente antiagregante, dar acestea au preţuri considerabil mai mari, fără a aduce beneficii suplimentare.
Cilostazolul în doză de 200 de miligrame pe zi este un medicament benefic pentru ameliorarea simptomelor arteriopatiei periferice, dar care din păcate nu este (încă) disponibil în România. În absenţa sa, sunt din păcate larg folosite medicamente cu efecte îndoielnice sau imaginare: pentoxifilina, vitamina E, ginkgo biloba, arginina, carnitina sau prostaglandinele orale.
O altă metodă terapeutică eficientă o reprezintă antrenamentul fizic (exerciţiul fizic) desfăşurat sub îndrumarea unui specialist, efectuat în reprize de 30 – 45 de minute, de minimum trei ori pe săptămână. De asemenea, mersul zilnic pe jos poate ameliora evoluţia simptomatologiei.
În stadiile mai avansate ale bolii, când tratamentul farmacologic şi schimbarea stilului de viaţă şi de hrană nu mai sunt suficiente, efectuarea angiografiei poate indica necesitatea unor metode terapeutice mai agresive: chirurgia de by-pass sau dilatarea intervenţională a arterelor îngustate – tehnici care asigură restabilirea rapidă a fluxului de sânge în zonele insuficient irigate. Din păcate, uneori nici aceste metode nu mai pot fi folosite şi este necesară recurgerea la amputaţii invalidante.