Şi ei sunt elevi, deşi au trecut de 50 de ani. Cel mai vârstnic elev de clasa I are 53 de ani, iar decanul de vârstă al ciclului primar, care a revenit ieri la şcoală, de această dată în clasa a II-a, a împlinit 58 de ani.
La Penitenciarul Craiova, anul şcolar 2009-2010 a început ca la orice şcoală: cu discursul directorului, cuvântări ale profesorilor, flori pe catedră şi elevi emoţionaţi în bănci. Doar vârsta mai înaintată a şcolarilor – unii fiind chiar bunici – şi mascatul înarmat din fundul clasei amintesc că te afli într-un loc de detenţie.
Sârguinţa reduce pedeapsa
În acest an şcolar, s-au înscris la cursurile primare şi gimnaziale ale şcolii din spatele gratiilor 116 persoane private de libertate, dintre care 107 bărbaţi şi nouă femei. În ciclul primar sunt 60 de elevi, 24 dintre ei (17 bărbaţi şi şapte femei) mergând ieri pentru prima dată în viaţă la şcoală, în clasa I. Alţi 12 elevi sunt în clasa a V-a, 14 – într-a VI-a, 22 – într-a VII-a şi opt – într-a VIII-a.
Luând cuvântul în deschiderea noului an şcolar, directorul penitenciarului, comisarul Adrian Becheanu, le-a urat ieri baftă elevilor-deţinuţi, aducându-le aminte că sârguinţa se răsplăteşte. Şi nu e vorba doar de bani (30% din salariul minim pe economie, raportat la numărul orelor de prezenţă la clasă), ci şi de şanse de eliberare înainte de ispăşirea întregii pedepse. Astfel, fiecărui deţinut i se reduce pedeapsa cu 30 de zile pentru fiecare semestru şcolar absolvit fără corigenţe. Rechizitele sunt puse la dispoziţie gratuit de penitenciar.
„Sperăm că vom avea o promovabilitate de 60-70% la sfârşitul anului, procent care este considerat bun în cazul unui penitenciar“, a spus comisarul Adrian Becheanu.
La şcoală cu bucurie
La cei 53 de ani ai săi, Nicu Curte este cel mai vârstnic elev din clasa I. A făcut deja zece din cei 25 de ani de puşcărie primiţi drept pedeapsă pentru omor. Are cinci copii, iar numărul nepoţilor nu-l mai ştie. Ieri a fost la şcoală pentru prima dată în viaţa lui.
Uşor jenat de poziţia sa de „boboc“, bărbatul explică de ce s-a înscris la şcoală: „Am zis să merg la şcoală ca să învăţ pentru mine, să pot să citesc şi eu ziarul sau la televizor“.
Cel mai vârstnic elev de ciclu primar este însă Petru Zvorişteanu. Are 58 de ani, iar dacă-l întrebi de când e în spatele gratiilor spune că a prins trei preşedinţi de când se află în penitenciar. Şi el execută o pedeapsă privativă de libertate de 25 de ani, dar nu vrea să vorbească despre ce a făcut. Menţionează doar atât: „O prostie făcută la beţie…“.
Acum, Zvorişteanu a trecut în clasa a II-a şi este extrem de bucuros că a reînceput şcoala. „Nu ştiam nici să scriu, nici să citesc şi mi se părea ruşinos, plus că aici nici nu prea aveam ocupaţie. Aşa am ajuns să mă înscriu la şcoală. Acum chiar îmi place. Anul trecut, în clasa I, am luat note mari, mai ales la Citire şi Matematică. Sunt foarte mulţumit de activitatea mea“, spune el, bucuros ca un copil că s-a întors la şcoală. Arată apoi către un colţ al clasei, unde este lipită o realizare a sa din anul şcolar trecut: un desen făcut cu creioane colorate, în care este prezentat un coş cu ouă de Paşte.
„Şi familia se bucură că sunt la şcoală. Când le-am trimis prima scrisoare, nu le-a venit să creadă că e scrisă de mine. E mare lucru să ieşi de aici şi să-ţi dai seama că ai învăţat ceva, că n-ai stat degeaba“, spune Petru Zvorişteanu.
Şi bunica, şi nepoata, în clasa a II-a
Cele nouă deţinute înscrise la şcoală îşi desfăşoară orele în propria sală de clasă, din pavilionul femeilor. Una dintre ele, craioveanca Angela Dumitru, împlineşte 50 de ani chiar azi, pe 15 septembrie. E de un an şi jumătate în spatele gratiilor, executând o pedeapsă de 11 ani de închisoare pentru delapidare, şi e chiar intrigată de pedeapsa pe care a primit-o. „Adică pentru o delapidare de un miliard de lei vechi, din care 700 de milioane i-am dat deja înapoi, am primit 11 ani de puşcărie, iar ăia de fură de la stat sute de miliarde nici nu ajung aici? Păi cum vine asta?!“.
Femeia are şase copii şi şapte nepoţi. Tot ieri, odată cu bunica lor, trei dintre nepoţi s-au dus şi ei la şcoală. Un băiat e în clasa I, o fată – într-a II-a (la fel ca şi bunica ei), iar alta – într-a IV-a, toţi la Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova. „Le spun să se ţine de şcoală, că eu n-am învăţat când am fost mică, aşa că vreau măcar acum, când sunt bunică, să învăţ să scriu şi să citesc. Când am venit aici, nu ştiam să-mi scriu nici numele, dar acum îmi dau seama că e mare lucru să înveţi“.
Învăţătoare cu emoţii
Nu doar elevii se schimbă la penitenciar, ci şi cadrele didactice. Pentru profesorii mai vechi, elevii în zeghe sunt ca şi copiii dintr-o şcoală obişnuită. Poate chiar ceva mai cuminţi. Pentru dascălii noi însă, o catedră la penitenciar este o adevărată probă de foc. Aşa a fost ieri pentru două învăţătoare, nou-venite la şcoala din spatele gratiilor.
Maria Cristina Dobre a petrecut deja 15 ani la catedră, din cei 35 de ani ai săi. „Venind aici, am scăpat de navetă. Recunosc însă că mi-e puţin frică“, povestea ea înaintea primei ore. Şi-a cunoscut însă cele nouă eleve şi s-a liniştit. Şi-a dat seama că nu sunt motive de teamă.
Emoţii mult mai mari avea însă Mirela Butoi, un „boţ“ de învăţătoare de 30 de ani şi 40 de kilograme. Acum, în al unsprezecelea an la catedră, a primit spre instruire o clasă de bărbaţi. Zâmbind larg, ca să-şi ascundă teama, susţinea însă că va face faţă acestei provocări profesionale de a-i învăţa să scrie şi să citească pe noii săi elevi, fie ei hoţi ori criminali.
Şcoala din Penitenciarul Craiova este subordonată Liceului Teoretic „Tudor Arghezi“, de unde provin şi cadrele didactice care predau elevilor-deţinuţi.
