Un elev în clasa a X-a este nevoit să vândă mere culese din grădina casei părinteşti ca să facă rost de bani pentru a-şi cumpăra cele necesare noului an şcolar. Dănuţ Popescu nu a avut niciodată o vacanţă adevărată, încă din copilărie fiind nevoit să muncească pentru a câştiga banii necesari traiului zilnic.
Pe marginea unui trotuar din centrul municipiului Târgu Jiu, un băiat blond vinde mere dintr-o geantă sport. Puţini trecători se opresc să-i cumpere fructele, cu toate că sunt proaspăt culese din grădina casei sale din satul Pişteştii din Deal, comuna Scoarţa. Dănuţ Popescu are 16 ani şi este elev în clasa a X-a la Liceul „Gheorghe Magheru“ din Târgu Jiu. A învăţat foarte mult ca să poată prinde un loc la şcoala profesională din Târgu Jiu. Va avea specializarea de electrician şi speră să îşi găsească un loc de muncă după absolvire. Cu toate că este elev, vacanţa lui de vară nu a fost deloc aşa cum o visează toţi copiii. Dănuţ a fost nevoit să muncească pe la vecini, să meargă la coasă, la cules sau la tăiat de lemne pentru a face rost de bani. Adolescentul locuieşte cu mama şi bunica sa într-o gospodărie sărăcăcioasă. Bunica are o pensie de 200 de lei, iar mama lui este casnică. A lucrat câţiva ani la o societate din Târgu Jiu, însă a rămas fără loc de muncă.
Mere bune de vânzare
Îmbrăcat într-un trening vechi, Dănuţ aşteaptă cumpărători. Oferta sa este convenabilă, însă puţini sunt interesaţi. La şase mere cumpărate cu 1,5 lei, Dănuţ le mai oferă încă două. „Încerc să îi mulţumesc pe oameni. Nu au venit prea mulţi să cumpere. De când vin cu mere la Târgu Jiu, am reuşit să strâng 200 de lei, dar mai am nevoie de încă atât ca să îmi cumpăr ce îmi trebuie pentru şcoală. Am nevoie de haine, caiete şi cărţi. Voi vedea cum fac să mai câştig nişte bani. Am mai venit şi cu alte fructe să le vând, cu ce mai găsesc prin grădină. În fiecare vară fac la fel. Pe lângă banii luaţi pentru munca prin vecini, îi mai pun deoparte şi ăştia obţinuţi pe fructe. Oamenii îmi mai dau bani şi aşa, fără să cumpere nimic. Le mulţumesc. Uneori am stat până seara târziu încercând să vând toate merele. Nu mi-e ruşine. Nu fur. Încerc doar să mă descurc. Să fac rost de bani ca să merg la şcoală“, a spus Dănuţ Popescu.
Elev fără vacanţe
La trei ani, Dănuţ a rămas orfan de tată, care a decedat în urma unui accident auto. De atunci, mama şi bunica au fost singura familie a copilului. Încă din clasele primare, Dănuţ a fost unul dintre elevii fără vacanţă. Neavând bani şi întâmpinând mereu probleme financiare, copilul a încercat să îşi ajute familia. Mergea cu mama sa la muncă la vecini, avea grijă de caprele din gospodărie, îşi ajuta bunica la treburile casnice. „Nu am prea avut vacanţe, pentru că mereu a trebuit să muncesc. Nu am avut bani, a fost cam greu să ne descurcăm, dar mama m-a învăţat că munca nu este ruşinoasă. Am reuşit să învăţ şi să fac şi rost de bani. Am mai mers la coasă, la săpat, la adunat de fân, la cules de porumb. Tot ce se poate. Din păcate, munca la ţară nu este aşa bine plătită. După o zi de coasă, am venit acasă doar cu 50 de lei. Şi nu este uşor să tragi cu coasa!“, a povestit adolescentul. În cele trei luni ale vacanţei de vară, Dănuţ s-a străduit să muncească pentru a face rost de bani: „Avem nevoie de ei pentru mâncare, lemne, lumină şi ce mai avem de plătit“. Într-o bună zi, băiatul ar vrea să plece la muncă în străinătate. Se gândeşte că acolo va fi mai bine, va câştiga mai mulţi bani ca să-şi ajute familia. Până atunci, va învăţa ca să termine cu bine şcoala profesională.
