Aditivii dau mai mult gust, culoare sau miros alimentelor, însă unii dintre ei s-au dovedit deosebit de dăunători pentru sănătate.
Aditivii (cunoscuţi sub numele de E-uri) sunt nişte substanţe chimice care se adaugă alimentelor pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul, mirosul, culoarea, dar şi pentru a uşura procesul de fabricaţie. Există edulcoloranţi (zaharină, aspartam etc.), coloranţi, acidifianţi şi corectori de aciditate, emulgatori (asigură sau menţin amestecul omogen dintre apă şi grăsimi alimentare), conservanţi, corectori de gust şi antioxidanţi.
Este foarte important când mergem la cumpărături să citim cu atenţie etichetele alimentelor pentru a vedea ce E-uri conţin, concentraţiile, numărul de calorii, valoarea energetică, termenul de valabilitate, condiţiile de păstrare, să fim atenţi la ambalaj, la preţ şi la orice alt detaliu care să ne ofere o siguranţă a produsului cumpărat.
E-uri periculoase în mezeluri şi supe la plic
Există E-uri nocive pentru organism, aşa cum se întâmplă cu E102, E110, E120, E123, E124, E142, E211, E214, E216, E217, E231, E239, E330. Unele dintre acestea au fost interzise, altele sunt încă autorizate de legislaţia europeană. Cele cuprinse între E123 şi E239 sunt potenţial cancerigene. Un caz aparte îl constituie glutamatul de sodiu (E621), întrebuinţat pentru a întări gustul şi aroma alimentelor, fiind aproape nelipsit din supele concentrate, mezeluri şi amestecurile de condimente. Această substanţă are efecte neurotoxice şi provoacă migrene şi crampe.
Unii aditivi, dacă nu sunt nocivi, sunt inutili. O bună parte sunt adăugaţi în alimente doar pentru gust şi aspect. Cele mai multe E-uri se găsesc în dulciurile cu mare trecere la copii: prăjituri, îngheţată, jeleuri, bomboane, gumă de mestecat.
Ce alternative are cumpărătorul
Scandalurile care apar în fiecare zi, părerile pro şi contra, lipsa unei abordări unitare cu privire la aceste E-uri fac ca oamenii să fie din ce în ce mai speriaţi şi mai suspicioşi în legătură cu calitatea alimentelor consumate zilnic.
Există suspiciuni legate de utilizarea lor în cantităţi ce depăşesc normele admise sau că ar fi utilizate alte substanţe decât cele menţionate pe etichetă.
Azi se acceptă un nou aditiv pe piaţă doar dacă îndeplineşte trei condiţii: să aibă o utilitate demonstrată în fabricarea unui aliment, să nu prezinte riscuri pentru sănătate, să fie în interesul consumatorilor.
Deşi responsabilitatea revine specialiştilor care se ocupă de securitatea alimentaţiei, nici cumpărătorul nu este absolvit de propria responsabilizare prin cunoaştere, informare, propria decizie şi, în final, pentru propria siguranţă.
Cancerigeni şi alergeni
Unii aditivi, a căror toxicitate a fost clar demonstrată, continuă să fie autorizaţi. Este cazul antioxidanţilor: E320, E321, E211 (acidul benzoic şi derivaţii săi) şi E251 (nitratul de sodiu) – cunoscuţi ca fiind cancerigeni, E120, E127, E141 şi E160 –
cunoscuţi ca alergeni, eritrozina (E127) – un colorant care înroşeşte compoturile, conservele de fructe şi alte alimente şi care provoacă mutaţii genetice, tartrazina (E120) – colorant galben care se adaugă băuturilor, gemurilor, muştarului şi care provoacă tumori tiroidiene sau crize de astm.
Material realizat în colaborare cu dr. Narcisa Dinică, consilier Direcţia de Sănătate Publică Dolj
