România, purifică-te!

Suntem o naţiune predominant incultă, devoratoare de prost-gust, mane-lisme, bârfe şi penibil. În momentul în care televizorul a devenit principalul mijloc de informare a maselor,
goana după rating a transformat emisiunile de pe micile ecrane în nişte spectacole ridicole, unde pentru o oră de maximă audienţă trebuie să faci orice.
Rău şi pentru telespectatori, deoarece alternativele devin din ce în ce mai puţine, dar rău şi pentru moderatori sau pentru cei care intră în contact cu „maimuţărelile“ din platou.
Fotbalul a fost, este şi va rămâne sportul-rege. Tocmai datorită acestei titulaturi şi interesului foarte mare pentru el, personajele grobiene cu impresii grandomane, din cauza contului din bancă, îşi permit să se manifeste după bunul-plac atunci când ajung să fie invitate la emisiuni sportive.
Ultima reprezentaţie a dat-o „primata“ Ioan Becali. Îmi cer scuze întregului regn animal pe care l-am jignit prin asemănarea cu acesta, dar manifestarea de la emisiunea lui Terzian a fost, nici mai mult, nici mai puţin, precum a unei maimuţe scăpate de la Zoo.
Cel care se vrea un manierat, un rafinat, un Vito Corleone modern şi un mare personaj al lumii publice nu este şi nu va fi decât un „barbar“ coborât prea repede în civilizaţie. În loc ca societatea să le desfiinţeze şi să le elimine din spaţiul normal de convieţuire, astfel de personaje scandaloase iau cu asalt şi mai mult orbi-tele telespectatorilor. Astfel, generaţia tânără, şi nu numai, îi ia drept exemplu pe aceşti „paraziţi“ moderni şi apreciază orice prezenţă a lor în mass-media.
Ioan Becali nu este singurul care s-a manifestat în acest mod, lista „babuinilor“ din fotbal fiind foarte mare. Există chiar posibilitatea ca multe personaje autohtone, care şi-au legat în vreun fel numele de „sportul cu balonul rotund“, să-şi fi dat măcar o dată în petic, când au fost deranjate de o întrebare mult prea edificatoare, în privinţa dedesubturilor afa-cerilor murdare pe care le-au efectuat. Iar atunci, printr-o defulare de forţă, pentru că astfel de „barbari“ îşi acordă o importanţă mult prea mare în piramida societăţii, au început să-şi bage, să-şi scoată, să arunce lucruri prin platou, să ameninţe, să jignească, să scuipe şi să bată moderatorii ori ziariştii, plus multe altele.
Toate astea, deoarece justiţia de la noi, în loc
să-şi facă într-adevăr datoria şi să pună la punct aceste animale, le dă frâu liber la manifestări, ba le şi tratează cu „zăhărelul“, astfel încât impresia de „Dumnezeu“ poposeşte în mintea fiecărui „babuin“ cu bani. În schimb, când se vorbeşte despre violenţă în fotbal, se aruncă imediat cu termenul „huligan“, asociat, bineînţeles, suporterului de rând.
Atenţie! Fotbalul românesc trebuie să scape mai întâi de huliganii din loji, scandalagiii cu impresii megalomane, care se cred stăpâni peste toate sufletele cu care intră în contact, din cauza faptului că nu sunt puşi la punct de justiţie.
Ioan Becali şi compania nu sunt cu nimic mai prejos de mardeiaşii de cartier, pentru că, probabil, dacă nu ar fi în faţa televizorului, cine ştie de ce ar fi în stare în acele momente de nebunie.
Societatea românească are multe hibe, dar în prezent ducem lipsă de modele, de exemple, de repere, de oameni cu adevărat mari, iar dacă nu vom cerne prin sita calităţii orice material mediatic, nu vom avea parte decât de „becaloizi“ aterizaţi din junglă şi de adepţii lor.