În timp ce americanii au personaje de calibrul lui Paris Hilton, noi ne putem „mândri“ cu Sexy Brăileanca sau cu Simona Senzual, ca să enumerăm doar câteva dintre numele „cu greutate“, care nu îşi pot justifica în vreun fel statutul de „vedetă“. Într-un editorial publicat de cotidianul american Financial Times, Stephen Cave afirmă cu ironie că Paris Hilton este „cea mai cunoscută persoană care este celebră doar datorită faptului că e celebră“. Însă, la urma urmei, de ce este ea atât de faimoasă? În Cartea Recordurilor, blonda moştenitoare este menţionată ca fiind celebritatea „cea mai supraevaluată“, nefiind însă specificat în ce domeniu de activitate sau la ce categorie a fost ea supraevaluată. În trecut, unii oameni deveneau celebri doar după ce realizau ceva cu adevărat deosebit. Este suficient să amintim aici nume precum Michelangelo, Beethoven sau Marie Curie, care ne-au lăsat „moşteniri“ de o importanţă inestimabilă. Dar Sexy Brăileanca? Sau Paris Hilton? În opinia lui Mark Rowlands, profesor de filosofie la Universitatea din Miami, celebrităţile de altădată au dispărut, făcându-ne să privim cu nostalgie spre trecut. După studii amănunţite, profesorul american a ajuns la o concluzie tristă, dar evidentă pentru societatea mileniului III: celebritatea şi meritele, indiferent că e vorba de talent, reuşite sau victorii, nu mai merg „mână în mână“, astfel că tot mai mulţi oameni fără valoare ajung pe prima pagină a ziarelor.
Celebrităţi pe bandă rulantă
Celebrităţile sunt de obicei „fabricate“ de industria showbizului, indiferent că este vorba de cinema, televiziune sau revistele mondene. Faima vedetelor de la Hollywood este rezultatul agenţilor care muncesc din greu pentru un scop nu tocmai „înalt“: să facă bani. În volumul „The Fame Formula“, Mark Borkowski povesteşte despre reuşite legendare ale acestor adevăraţi maeştri în arta minciunii şi a exagerării. Un astfel de exemplu este impresarul care în 1941 a convins casa de producţie Fox să încheie o poliţă de asigurare de un milion de dolari pentru picioarele lui Betty Grable, asigurându-i acesteia o celebritate instantanee, sau impresarul care în 1939 a avut ideea organizării unui adevărat maraton pentru căutarea actriţei care urma să interpreteze rolul lui Scarlett O’Hara în „Pe aripile vântului“. Pentru acest rol au fost intervievate 1.400 de actriţe, dintre care doar 400 au fost audiate interpretând anumite scene din film.
Astfel de exemple nu mai sunt posibile în zilele noastre, când televiziunea, internetul, viteza de circulaţie a informaţiei, deficitul de atenţie, care ne împiedică să ne concentrăm asupra unei chestiuni mai mult de câteva zile sau chiar minute, ar face ca vechile trucuri de la Hollywood să fie inutile, depăşite, chiar înainte de a fi puse în aplicare. Pentru a fi celebri în vremurile noastre atât de agitate şi imprevizibile, trebuie să fii un alt fel de geniu, mai deosebit, cum este Paris Hilton sau Sexy Brăileanca, de exemplu.
