Germania şi celelalte ţări care şi-au exprimat intenţia de a participa la South Stream, printre care Bulgaria, România, Grecia, Austria, Ungaria, Slovenia şi Italia, sunt cunoscute în cercurile diplomatice de la Bruxelles ca alcătuind "Clubul prietenilor Rusiei", scrie astăzi EUobserver, citat de NewsIn.
România şi celelalte ţări au fost catalogate ca membre ale "Clubului prietenilor Rusiei", pentru că, potrivit EUobserver, au obiceiul de a susţine interesele Rusiei în cadrul Uniunii Europene de pildă prin blocarea unor planuri europene de soluţionare a conflictului din Georgia.
În urma crizei gazelor, Rusia crede că susţinerea pentru proiectul său South Stream va creşte. "În momentul în care South Stream va fi construit, va asigura, alături de Nord Stream, un circuit de securitate energetică", a declarat ambasadorul Rusiei la Bruxelles, Vladimir Cijov. "Dacă lanţul va fi întrerupt într-un anumit loc dintr-un motiv oarecare – fie că este politic, tehnic, dezastru natural sau, Doamne fereşte, un atac terorist – restul circuitului va funcţiona", a explicat ambasadorul rus.
Între timp, planul UE de a aduce gaz din bazinul caspic direct către Europa, via Turcia – proiectul Nabucco – este îngropat în tot mai multe probleme politice, în ciuda susţinerii din partea preşedinţiei cehe a UE.
Nabucco devine viabil din punct de vedere comercial numai dacă Turkmenistanul şi Azerbaidjanul, o dictatură cu orientare proeuropeană, furnizează împreună gaz pentru Nabucco, scrie EUobserver. În acest context, lucrurile nu stau tocmai bine, pentru că relaţiile UE-Turkmenistan sunt obturate de influenţa invazivă a Rusiei la Aşhabat. Parlamentul European refuză să aprobe un acord comercial de bază între UE şi Turkmenistan din cauza problemelor majore pe care ţara le are cu respectarea drepturilor omului. Ca urmare, companiile UE se gândesc mult mai serios să mizeze pe investiţia Rusiei decât să semneze contracte de miliarde de euro pentru a cumpăra gazul turkmen. "Turkmenistanul nici măcar nu se apropie de construirea unei relaţii comerciale cu UE", a declarat expertul de la European Council on Foreign Relations, Pierre Noel.
În ceea ce priveşte celălalt proiect al Rusiei, Nord Stream, menit să transporte gaz prin Marea Baltică către Germania, Belgia şi Olanda, ambasadorul Vladimir Cijov anunţă că aceasta va fi gata de funcţionare în 2011. "Nevoia de a diversifica rutele de alimentare dinspre ţara mea către statele membre UE a fost evidenţiată de criza pe care tocmai am depăşit-o. Proiectul Nord Stream va fi accelerat şi cred că la începutul anului 2011 vom putea asigura deja furnizara gazului ", a spus ambasadorul.
"Partea de pe uscat a proiectului este deja construită. Pentru partea subacvatică sunt produse zilnic părţi de conductă. Este nevoie de nişte ambarcaţiuni speciale pentru asamblarea acestor părţi, iar transportul va începe de îndată ce vine primăvara", a mai declarat Cijov pentru EUobserver.
Firmele germane E.ON şi BASF sunt acţionari majoritari în acest cconsorţiu. Cu toate acestea, Germania nu a reuşit să înlăture de una singură obiecţiile politice ale statelor Europei de Est, precum Polonia şi Lituania, cărora le este teamă că Nord Stream va permite Rusiei să oprească livările de gaz în cazul unei dispute bilaterale.
"Principalul obiectiv al Rusiei este să coopteze şi Franţa pentru a avea o coaliţie europeană mai vastă", a punctat expertul ECFR Pierre Noel. "Nu ştiu dacă au intensificat criza cu Ucraina intenţionat, dar îşi doresc cu siguranţă să solidifice relaţiile cu parteneri-cheie precum Franţa, Germania şi Italia. Cred că prin această criză au reuşit", a mai spus Noel.
Diplomaţii francezi au refuzat să comenteze posibilitatea ca Franţa să se alăture Nord Stream, limitându-se la a spune că această criză "ar putea grăbi" lucrările la construcţie.Perspectiva ca unele companii franceze apropiate Palatului Elysee să se alăture proiectului cresc şansele ca proiectul să fie susţinut politic, potrivit EUobserver.
O purtătoare de cuvânt a Gaz de France (GdF) a declarat că această companie ar fi interesată să participe la Nord Stream dar numai dacă GdF ar deveni partener şi dacă ar fi semnate contracte pentru volume mai mari de gaz decât proporţia din conductă pe care ar deţine-o compania.
