„Luaţi aminte de la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi, dacă se va pocăi, iartă-l. Şi ,chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine zicând: Mă căiesc, iartă-l“ (Luca XVII, 3-4).
„Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele! Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi şi nu o lepădaţi. Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele!“ (Solomon VIII, 32, 33, 34).
În miros de cozonac proaspăt scos din cuptorul bunicii, alintaţi de clinchetul voios al clopoţeilor care ne zâmbesc fericiţi din pomul de Crăciun, mulţumiţi că în jurul mesei s-a reunit întreaga familie… ne întoarcem pentru o clipă gândul la noi… la sufletul nostru… la pacea şi liniştea interioară, care au făcut posibile toate pregătirile din ajunul Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului.
Cât de împliniţi ne simţim acum, când începem iarăşi să dăruim celorlalţi iubire… ce frumos este sentimentul împachetării cadourilor sub brăduţul de Crăciun… cât de pur ne este sufletul în faţa unei asemenea sărbători!
Nu ar fi oare minunat dacă ne-am păstra această dispoziţie şi în restul zilelor anului? Dacă am face din fiecare zi pe care o trăim o sărbătoare pentru sufletul nostru? Dacă noi înşine am reprezenta în fiecare moment cadoul potrivit pentru ceilalţi?
Universul nostru este format din energie pură, ale cărei caracteristici sunt mişcarea şi curgerea. Natura vieţii este schimbarea continuă, curgerea neîntreruptă. Când înţelegem acest lucru, intrăm în ritmul ei şi suntem capabili să dăruim şi să primim fără reţinere, ştiind că, de fapt, nu pierdem niciodată nimic, ci câştigăm mereu.
Atunci când ne dăm seama că sursa dăruirii se află în interiorul nostru, începem să inversăm curgerea fluxului. Dăruirea adevărată nu se face din spirit de sacrificiu, pentru propria mulţumire ori pentru că am adoptat un concept de viaţă spiritual, ci pentru simpla plăcere de a da. Dăruirea se poate face doar printr-o dispoziţie de plinătate şi iubire.
Avem cu toţii în interiorul nostru rezerve infinite de dragoste şi fericire. Am fost obişnuiţi să credem că „trebuie“ să primim ceva din afară pentru a fi fericiţi, dar lucrurile stau tocmai invers: este necesar să învăţăm să intrăm în contact cu sursa noastră interioară de fericire şi satisfacţie şi s-o facem să se reverse în afară pentru a o împărtăşi cu ceilalţi – nu pentru că aşa se cuvine, ci pentru că acest lucru ne face realmente să ne simţim bine! Odată ce intrăm în rezonanţă cu ea, apare dorinţa firească de a o împărtăşi cu alţii, pentru că aceasta este natura esenţială a iubirii, iar noi suntem fiinţe iubitoare.
Pe măsură ce ne revărsăm energia iubitoare spre alţii, facem loc altor energii să vină spre noi. Curând, descoperim că procesul în sine ne face să ne simţim atât de bine, încât pur şi simplu vrem să-l repetăm din ce în ce mai des. Cu cât dăm mai mult celorlalţi din acest spaţiu al nostru, cu atât mai mult vom primi de la ceilalţi. Dăruirea devine propria recompensă.
Atunci când înţelegem bine acest principiu şi trăim pe baza lui, ne manifestăm natura iubitoare care ne-a fost dăruită de la naştere.
Pentru a amplifica starea de plenitudine şi bucurie a sinelui, putem face câteva mici gesturi:
1. Să ne facem un obicei din a manifesta mai multă apreciere faţă de ceilalţi, în oricât de multe feluri ne putem imagina. Este important să ne aşezăm acum şi să facem o listă cu persoanele faţă de care ne-ar plăcea să ne revărsăm sentimentele de dragoste şi apreciere şi să ne gândim cum am putea face acest lucru pentru fiecare dintre ei. Dăruirea poate lua diverse forme: cuvinte frumoase, o mângâiere, un cadou, un telefon, o scrisoare.
2. Ar fi minunat dacă am alege dintre lucrurile noastre câteva pe care nu le dorim neapărat sau nu le folosim foarte des şi să le dăruim altora care le vor aprecia mai mult.
3. Dacă facem parte din cei care încearcă să cheltuiască bani cât mai puţini şi sunt mereu în căutarea unui chilipir, haideţi să cheltuim un pic mai mult în fiecare zi, fără să avem cu adevărat nevoie! Să cumpărăm un produs care costă ceva mai mult în loc să-l alegem pe cel mai ieftin, să ne luăm ceva bun, să invităm un prieten la o cafea sau să facem o donaţie pentru o cauză bună. Chiar şi o acţiune minoră de acest fel ne va demonstra în mod vizibil că avem încredere în abundenţa universală pe care o afirmăm. În acest caz, acţiunea vorbeşte la fel de răspicat ca şi cuvintele.
4. Să dăruim un procent din venitul personal unei biserici, unei organizaţii spirituale, unui grup sau unei persoane despre care ştim că aduce lumii o contribuţie valoroasă. Este un mod de a sprijini energia respectivă şi de a recunoaşte, în acelaşi timp, că tot ceea ce primim vine de la Dumnezeu şi, prin urmare, noi dăm înapoi un cadou energiei universale.
5. Să învăţăm să iertăm! Iertarea este cheia tuturor comorilor pe care le avem în sufletul nostru: nobleţe, compasiune, pace, iubire, adevăr. Învăţarea iertării face să apară bucuria, mulţumirea, împlinirea şi, mai ales, libertatea. Şi tu poţi alege să eliberezi în loc să legi, fiindcă astfel devii eliberat! În această stare poţi oferi celor pe care îi iubeşti rodul bun al sufletului tău!
6. Să fim creativi! Să ne gândim în fiecare zi cum am putea noi să revărsăm în univers cât mai multă iubire şi preţuire.
Cu sufletul plin de iubire şi împăcare, vă urez să vă bucuraţi împreună cu cei care vă înconjoară de aceste Sfinte Sărbători, să aveţi sufletul pur ca al unui nou-născut care ne binecuvântează cu zâmbetul lui şi să vă dăruiţi celorlalţi toată iubirea şi fericirea!
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte
şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă
încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu
sunt…
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte
toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată…
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea.
Iar mai mare dintre acestea este DRAGOSTEA.
(I Corinteni XIII, 2-13)
Psihoterapeut Gina Chiriac, Centrul de Sănătate „Sf. Grigorie Decapolitul“
