Sarbatoarea bizara

In majoritatea tarilor din Comunitatea Statelor Independente (CSI), ziua de 7 noiembrie, cindva cea mai solemna sarbatoare in perioada defunctei Uniuni Sovietice – aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie – a devenit o zi obisnuita de lucru. Sa precizam de la bun inceput, asa cum o face si cotidianul moscovit Nezavisimaia Gazeta, ca este vorba doar de majoritatea statelor postsovietice si nicidecum de toate. In mai putine, ce-i drept, inclusiv in Rusia, ziua de 7 noiembrie este marcata ca sarbatoare, ceea ce pentru tinara generatie pare putin bizar, neintelegind (dar acceptind cu bucurie odihna) pentru ce autoritatile o considera zi nelucratoare. Ziua Independentei Nationale sau Ziua Constitutiei sint sarbatori firesti, percepute si acceptate de catre toti. La intrebarea de ce ziua „Marelui Octombrie“ a fost rebotezata in Rusia ca „Zi a impacarii si consensului“ (cine sa se impace si cu cine?), iar in Kirgistan in „Ziua presei“, reprezentantii autoritatilor raspund doar prin ridicari din umeri.

In forma ei veche de 7 noiembrie, aceasta zi este sarbatorita doar in Republica Belarus si acolo evenimentul de acum 85 de ani a fost un pic ciuntit, suprimindu-se din titulatura sarbatorii cuvintul „Mare“ si „Socialista“, pastrindu-se doar Ziua Revolutiei din Octombrie. In Belarus, ca si in anii precedenti, in capitala tarii – Minsk – si in centrele regionale sint organizate adunari festive, iar presedintele Aleksandr Lukasenko depune o coroana de flori la monumentul lui Lenin. La Minsk se spune ca nici chiar presedintelui Lukasenko nu-i mai face atit de mare placere acest ceremonial, dar n-are incotro – Belarus este tara pensionarilor, cei care constituie electoratul de baza al presedintelui.

Pare si mai straniu ca presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, liderul Partidului Comunist aflat la putere la Chisinau, sarbatoreste 7 noiembrie in Kirgistan. Analistii de presa cred ca prin aceasta Voronin ar dori sa se distanteze de actiunile organizate cu acest prilej de colegii lui de partid, vrind sa demonstreze Occidentului ca nu este „un lider comunist atit de odios“ cum incearca sa-l prezinte opozitia democrata din Moldova. Desi ziua de 7 noiembrie nu mai este sarbatoare „nationala“ la Chisinau, ci o zi obisnuita de lucru, comunistii pregatesc un miting la monumentul lui Lenin. Se pare ca in situatia data, pentru presedintele Voronin e preferabil sa participe la „Ziua presei“ la Biskek decit sa fie vazut de intreaga Europa cum depune coroana de flori la monumentul conducatorului revolutiei din octombrie, iritind si mai mult politicienii occidentali.

Spre deosebire de Kirgistan, in toate celelalte tari din Asia Centrala, 7 noiembrie este o zi obisnuita. In Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan nici nu vor sa mai auda de o asemenea sarbatoare. Doar in Tadjikistan, la fel ca si in Rusia, aceasta zi a fost rebotezata in „zi a impacarii si consensului“, dar, spre deosebire de Moscova, la Dusanbe de 7 noiembrie se lucreaza.

In Armenia, in aceasta zi lucratoare, reprezentantii partidelor de stinga se aduna in piata centrala din Erevan, amintindu-si de fosta sarbatoare. Principalul moment al zilei este „primirea copiilor in organizatia de pionieri“, aceasta tara din cadrul CSI fiind singura care mai pastreaza o organizatie de copii similara cu cea din perioada defunctei URSS.

In Georgia, Marele Octombrie nu se mai marcheaza chiar din timpul perioadei sovietice – dupa inabusirea singeroasa de catre armata sovietica a mitingului de la Tbilisi din 9 aprilie 1989. Pe strazile capitalei gruzine, nimeni nu-si aduce aminte de o asemenea zi, chiar si printre cei de virsta a treia. Dureros este faptul ca in separatista Abhazie, parte a teritoriului Georgiei, ziua de 7 noiembrie este sarbatorita ca la Moscova, fiind zi nelucratoare.

Pina nu de mult, ziua de 7 noiembrie era marcata cu rosu si in calendarul din Ucraina, sarbatoare care a fost apoi anulata, partidele din opozitia democrata transformind-o in „zi de protest impotriva comunismului“.

Nu ar parea de loc surprinzator ca, intr-un viitor nu prea indepartat, despre „cei 70 de ani luminosi ai puterii sovietice“ in spatiul CSI sa se vorbeasca la fel ca despre „razboiul de o suta de ani“. Toti isi amintesc din scoala ca a fost un asemenea razboi, dar nimeni, in afara specialistilor in istorie, nu mai tine minte nici perioada si nici cauzele acestui razboi.