Proletari din toata tara, la urne!

Tema alegerilor anticipate frisoneaza intens lumea politica. Pe politicieni ii inteleg. Isi vad locurile atit de confortabile din parlament amenintate. Unii ar putea crede ca pesedistii sint la adapost. Sondajele arata ca sint in top si nu trebuie sa isi faca griji, vor cistiga detasat. E, probabil, adevarat. Dar aici teama se explica nu prin eventuala infringere electorala, cosmarul tuturor politicienilor. Teama se explica prin altceva. Nimeni nu stie daca mai are sau nu loc pe liste. La grupul masiv pe care PSD il are acum in parlament, sefii vor face ajustari. Aproape nimeni nu e sigur ca va candida din nou. Multi au ajuns pe liste ca nume de umplutura in anul 2000. Nimeni nu se astepta la o victorie de asemenea proportii. In plus, de atunci incoace, dispute intre lideri, prestatii mediocre etc. fac ca unii sa nu fie destul de simpatici, utili, prezenti. Asa ca, in cazul unor alegeri anticipate, isi vor pierde pozitiile. Daca nu mai esti deputat ori senator in partidul de guvernamint, cine iti mai intinde mina, cine iti mai ofera sponsorizari, comisioane, avantaje? Nimeni. Asadar, avind cel mai mare grup parlamentar, opozitia cea mai mare la ideea alegerilor anticipate vine chiar de aici, de la PSD.

Ideea nu e rea in sine. Principalul beneficiu ar fi separarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare. Asta ar face bine sistemului nostru politic. Deocamdata, noi alegem niste candidati la prezidentiale care trag partidele dupa ei. Dar partidele, liderii lor, echipa de la virf, oferta politica nu se prea vad. De fapt, partidele noastre se impart in doua: cele care au un candidat prezidential capabil sa adune voturi si cele care nu au. Daca nu ai asa ceva, mai bine renunti. E bine asadar sa renuntam la acest sistem. Sa ne aplecam mai mult asupra partidelor si sa neglijam persoanele care pot ajunge la Cotroceni. Unde, oricum, o data ajunse, descopera ca nu prea au putere. Partidele sint mult mai importante pentru felul in care traim. Slabiciunea de azi a partidelor vine si din acest context prezidential. Daca facem alegeri in 2003, scapam de aceasta infirmitate. Am alege componenta parlamentului la anul, iar in 2004, presedintele. Nu vad de ce nu am proceda astfel. Ar fi rational.

Sigur insa ca initiatorii acestui proiect, care parea fantezist cu ceva vreme in urma, se gindesc la alte lucruri. Unul ar fi pastrarea actualului raport de forte intre putere si opozitie. Opozitia e slaba si pina in 2003 nu are timp sa se refaca. Aparitia unei formule cu sanse, tandemul Stolojan-Basescu, se pare ca a grabit lucrurile in ceea ce priveste decizia premierului de a presa spre alegeri anticipate. Cum PSD nu are inca un candidat stabilit pentru prezidentiale, locatarul Cotrocenilor poate sa ramina nedecis pina in 2004. In plus, tandemul Stolojan-Basescu nu ar functiona in cazul alegerilor parlamentare. Un alt factor este situatia lui Ion Iliescu. Unde va ateriza dupa 2004? Va deveni seful executiv al partidului, cum se pare ca doreste? Va face rocada cu Nastase la Cotroceni? Nu se stie. Cert este ca Nastase nu s-a decis ce rol sa joace el insusi si ce rol sa ii rezerve lui Iliescu. Daca el decide. Cine detine totusi controlul in PSD, Nastase sau Iliescu? In fond, procedura declansarii alegerilor anticipate depinde de Iliescu. Dar si de parlamentarii PSD, care va trebui sa trinteasca guvernul, si nu o singura data. Ar risca sa vina cineva cu un asemenea plan in parlament, cu un partid in care raporturile sint foarte tulburi? Ma indoiesc. Ar trebui intii de toate ca relatia dintre Iliescu si Nastase sa se clarifice, adica acestia sa isi dea mina. Or, ei ar trebui sa vrea acelasi lucru. Ironic, chiar vor acelasi lucru: sa controleze PSD. Numai ca nu pot amindoi deodata. Nastase crede ca a ucenicit destul in umbra lui Iliescu si a venit vremea lui. Ar vrea sa ramina singurul stapin. Iliescu considera ca nu si-a terminat cariera politica si singura pozitie onorabila pentru el ramine una de prim plan, adica sefia PSD. Daca nu reuseste, ar fi atunci un scenariu de rezerva, o sciziune a PSD si aparitia unui partid socialist. Ce se va alege de toate astea, nimeni nu stie. Cert este ca Romania a intrat deja in febra post-Praga, cind va incepe cu adevarat partida pentru detinerea puterii pe mai departe in Romania. Pregatirile se fac mai putin, cum ne-am astepta, in opozitie, aflata in reverie, decit in cele doua palate, Cotroceni si Victoria.