„Piticul din grădina de vară“ a însemnat debutul său actoricesc pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova. Alături de Ştefan Iordache, în „Titus Andronicus“, sau de alţi colegi, Angel Rababoc a evoluat de atunci pe mari scene ale lumii.
Drumul spre scenă a început în anii copilăriei, căci aşa cum însuşi actorul mărturisea, „fiecare copil are un gram de exhibiţii în el, fiecare are în el un mic clovn şi şansele să poţi fi actor sunt destul de mari. Numai că de aici până la a practica această meserie este cale lungă“. O cale pe care Angel Rababoc şi-a dorit cu ardoare să păşească.
„Când eram mic, cochetam cu tot felul de spectacole, dar momentul hotărâtor cred că a fost în anul trei de liceu. Era perioada când se desfăşura Festivalul «Cântarea României». Am luat premiul II sau III pe ţară, aşa că mi-am zis: «Ia stai, frate, că e rost să mă poarte şi pe mine!». Acesta a fost momentul care a declanşat dorinţa de a face actorie. E drept că la un moment dat m-am gândit să urmez Dreptul, crezând eu că pot să împart dreptatea, ceea ce şi în acel timp, şi acum, e o iluzie. Am spus că mult mai frumos este să am iluzii în fiecare seară. Chiar dacă se risipesc, ştiu cu siguranţă că a doua zi vor reveni“, a precizat Angel Rababoc.
Dorinţa de a intra la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică a venit ca un lucru firesc. Şi, chiar dacă au fost cinci încercări, cu momente de cădere ulterioare eşecurilor, visul a prins în cele din urmă contur. „Am încercat cu insistenţă diabolică aproape, am dat cinci examene, pentru că pe atunci erau două, trei locuri într-un an, iar în 1980 s-a dat examen pe un singur loc. S-au strâns sute de băieţi. Vă daţi seama ce inconştienţă a fost! A treia oară când am dat examen, am clacat. Am zis nu mai pot. Întâlnindu-mă cu un minunat actor, Dumitru Furdui, când m-a întrebat ce-am făcut, i-am răspuns: «Am ratat şi anul ăsta, ce să fac?». Mi-a răspuns: «Măi, copile, în meseria asta, când toţi spun să o faci, tu să n-o faci! Când toţi spun să n-o faci, tu s-o faci!». Am primit un impuls în felul ăsta şi am început să învăţ poezii. Cineva m-a sunat şi m-a întrebat: «Ce-ai făcut?». I-am răspuns: «Nu mă interesează, eu învăţ deja o poezie pentru examenul de la anul». Era şi o glumă, care circula în acea perioadă: «Ce faceţi anul ăsta? Dăm examen la teatru şi plecăm la mare»“, mărturiseşte actorul naţionalului craiovean.
Roluri dragi, spectacole excepţionale
A intrat la clasa profesorului Grigore Gonţă, care a ales să plece. În anul III de facultate, clasa din care făcea parte şi Angel Rababoc a fost preluată de Mircea Albulescu, fiind şi prima sa promoţie. Lucrurile au făcut ca drumul după terminarea facultăţii să meargă spre Craiova. Angel Rababoc devenea actor al Naţionalului craiovean, coleg de cabină cu distinsul Tudor Gheorghe. „Tudor Gheorghe m-a întrebat într-o bună zi: «De unde eşti tu ca loc?», «Din Teleorman», i-am răspuns. Şi el mi-a zis: «Atunci vino la mine în cabină». Acum stăm în aceeaşi cabină. E o mare onoare că un asemenea actor mă primeşte în cabina sa, la fel ca şi Ilie Gheorghe, Sorin Leoveanu“.
Şi povestea merge mai departe. După o „ilustră figuraţie“ în „O scrisoare pierdută“, a venit şi debutul actoricesc pe scena Naţionalului craiovean în „Piticul în grădina de vară“, primul spectacol al lui Silviu Purcărete montat aici, cu Angel Rababoc în rolul preotului Izidor.
După un succes remarcabil, au urmat alte şi alte roluri, care „au marcat atât cariera mea, cât şi evoluţia acestui teatru. A fost acel căpitan Bordură din «Ubu Rex cu scene din Macbeth», după A. Jarry şi W. Shakespeare, spectacol cu care teatrul naţional a deschis porţile lumii teatrale, apoi «Titus Andronicus» cu Ştefan Iordache în rolul principal, în care eu eram unul dintre copiii lui, apoi «Phaedra», unde jucam Hippolyt, cu Leni Pinţea – Phaedra şi Ilie Gheorghe. După aceea, spectacolele au continuat cu mici sincope, apoi au fost întâlniri importante cu regizori precum Mihai Mănuţiu, Vlad Mugur. Apoi piesele care au urmat după plecarea domnului Boroghină, spectacole de public, «Vacanţă în Guadelupa» eu în rolul Thibaut sau Ludovic Mericourt din «Noroc şi sănătate domnule»“. Astăzi, un nou tenor s-a găsit la Naţionalul craiovean, nimeni altul decât Angel Rababoc într-un rol excepţional, cu priză la public, tenorul Mereli, pentru ca mâine, în „Don Quijote“ să-l descoperim într-un alt rol, în Padre.
