Domnul Mircea Geoană, liderul social-democraţilor, a călătorit săptămâna trecută pe meleagurile doljene. O faptă bună, mai ales că în legislatura 2004-2008 alegătorii doljeni nu prea au avut onoarea să fie vizitaţi de domnul senator. Funcţia de şef al PSD i-a ocupat mai tot timpul, aşa că se explică puţinătatea contactelor cu cetăţenii. Oricum, nu e singurul politician care îşi aduce aminte de alegători doar în preajma alegerilor…
Vizita domnului Mircea Geoană ar fi rămas în tiparele banalului dacă Domnia sa nu ar fi încercat din răsputeri să confirme că îşi merită porecla cu care l-a pecetluit bătrânul activist comunist Ion Iliescu. Senatorul Geoană ne-a dovedit că are şanse să fie desemnat unul dintre cei mai mari comici involuntari ai politicii româneşti. Ce face senatorul Geoană când aude că la liceul din Dăbuleni promovabilitatea elevilor este zero? Îi îndeamnă pe părinţi să pună mâna pe furci şi să se adune în faţa liceului. Care să fie finalitatea utilizării furcilor? Să-i bată măr pe profesori şi să-i oblige să-i treacă de bacalaureat pe elevi, chiar dacă aceştia sunt semianalfabeţi? Să-i bată măr pe elevi, dacă nu-şi văd de carte? Să transforme liceul într-un fel de lagăr de reeducare? Numai domnul Geoană ştie care o fi legătura între furcă şi sistemul de educaţie dintr-o ţară membră a Uniunii Europene. Tragi-comicul situaţiei nu se opreşte aici. Deşi ca senator nu s-a ocupat prea mult de alegătorii săi din Dolj, domnul Geoană le promite locuitorilor din Dăbuleni că, atunci când va fi prim-ministru al României, funcţie infinit mai solicitantă decât aceea de senator, nu-i va uita şi îi va ajuta după modelul lui Tony Blair. Acel Tony Blair care, după spusele senatorului Geoană, îşi vizitează săptămânal alegătorii cu toate că e prim-ministrul Marii Britanii şi nu al unei ţări de doi lei. Să fie cumva ţara asta de doi lei România în care primul ministru va fi domnul Mircea Geoană?
Aceste gafe comise de viitorul senator al lubeniţelor m-au făcut să-mi amintesc de altă gafă „geoaniană“ de acum doi ani. În noiembrie 2006, domnul Geoană a oferit domnului Vasile Dâncu, pe atunci un fel de ideolog al PSD, memoriile lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei în Germania nazistă, considerându-se că aceste memorii l-ar ajuta pe Dâncu în activitatea de propagandă făcută în slujba partidului. O gafă macabră…
Dincolo de aceste gafe care dovedesc că nivelul capacităţilor de comunicare pe care le deţine senatorul Geoană se află uneori la înălţimea lubeniţelor, trebuie să remarcăm că ceea ce face liderul PSD – a candida într-un colegiu de la margine de ţară, sigur şi bine controlat de partid – nu este un fapt singular. Numeroşi reprezentanţi importanţi ai PSD, PDL, PNL şi-au aranjat o candidatură în colegii mici, anonime, dar care garantează că „se vor alege“ parlamentari. Parcă-i şi văd pe onorabili cum ne vor ţine discursuri după chipul lui Dandanache, plângându-se de răutatea vieţii politice şi de oboseala călătoriei până în fundătura de ţară a colegiului uninominal: „Cu ocazia aledzerii, neicuşorule, cu ocazia aledzerii; ştii, m-a combătut opoziţia şi colo, şi dincolo, şi dincolo… şi rămăsesem eu… care familia mea de la patuzsopt în Cameră… rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi… şi aşa am venit pentru aledzere. Închipuieşte-ţi să vii pe drum cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca… Ştii, m-a zdrunţinat!… şi clopoţeii… îmi ţiuie urechile… ştii aşa sunt de ameţit şi de obosit…“.
Alegătorii români vor fi iarăşi beneficiarii unui potop de bârfe, minciuni şi nerozii, însă, de această dată, graţie sistemului electoral uninominal, aceste mizerii vor fi ceva mai detaliate, aşa cum şade bine unui discurs electoral ţinut de un candidat „uninominal“. Vă doresc, dragi alegători, aşa cum îmi doresc şi mie, să aveţi norocul culegătorului lui nea Iancu Caragiale, adică să fim miluiţi de Dumnezeu ca în buzunarele noastre să găsim, după alegeri, tot atâţia bani câte mizerii vom fi ascultat la candidaţii noştri: trei parale bârfirea, două minciuna, şi nerozii… două de-o para!… iar de restul, lubeniţe!
