Autismul este o maladie a creierului, care se manifestă prin afectarea comportamentului, a modalităţii de a comunica şi a relaţiilor cu cei din jur. Boala apare la copiii cu vârsta sub trei ani.
Cauzele apariţiei autismului nu se cunosc în totalitate.
Un studiu recent a demonstrat că gemenii monozigoţi (identici) au risc mare de a dezvolta boala, spre deosebire de gemenii dizigoţi (fraterni). Unii cercetători asociază apariţia bolii cu un sistem imunitar slăbit. S-a demonstrat că prezenţa depresiei şi dislexiei într-o familie reprezintă factori de risc. Unele cazuri de autism sunt asociate bolilor, traumelor sau anomaliilor structurale de dinainte sau din timpul naşterii: mama bolnavă de rujeolă sau rubeolă în timpul sarcinii, fenilcetonuria (incapacitatea organismului de a elimina anumite substanţe denumite fenilcetone) sau lipsa oxigenului la naştere. De asemenea, encefalita şi infecţiile grave ale creierului sugarului predispun la apariţia autismului.
Autismul afectează un copil din 166
Boala apare, mai ales, la copiii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 36 de luni. Autismul afectează în prezent o naştere din 166, rata anuală de creştere a frecvenţei bolii fiind de 10%.
Severitatea simptomelor variază de la o persoană la alta. Unii bolnavi prezintă forme uşoare ale bolii, caracterizate prin dificultăţi în iniţierea sau întreţinerea unei conversaţii. Alţii au însă simptome grave, care pot afecta întreaga existenţă a individului.
La sugari, autismul se manifestă prin îndepărtarea acestora de persoana care îi îngrijeşte, pentru evitarea contactului fizic, şi prin lipsa anticipării momentului în care urmează să fie luaţi în braţe.
Simptome
Principalele simptome ale autismului sunt:
1.Dificultatea în comunicare. Limbajul vorbit se dezvoltă foarte greu sau deloc. În majoritatea cazurilor, bolnavul preferă să folosească modurile de comunicare nonverbală. Persoanele cu autism folosesc un limbaj stereotip. De asemenea, acestea pot repeta o propoziţie sau o frază pe care au auzit-o de curând (ecolalie). Aproximativ 50% dintre bolnavii de autism nu vor putea vorbi vreodată.
2.Simţurile diminuate sau prea dezvoltate. Unii bolnavi de autism au simţuri diminuate – unii copii autişti nu plâng dacă se lovesc. Alţii au simţuri mult prea dezvoltate – un zgomot de intensitate medie poate provoca acoperirea urechilor pe o perioadă mare.
3.Nesociabilitatea. Copiii care suferă de autism nu dezvoltă cu uşurinţă relaţii de prietenie. Aceştia nu îşi împărtăşesc bucuria sau preocupările cu alte persoane. De asemenea, au dificultăţi în înţelegerea sentimentelor altor persoane.
4.Excese comportamentale. Un bolnav de autism poate avea reacţii exagerate sau poate fi pasiv faţă de modificările din mediul înconjurător, trecând rapid de la o extremă la alta. Uneori, bolnavii pot fi agresivi cu propria persoană sau cu cei din jur.
Tratamentul, o necesitate
Simptomele pot dura toată viaţa, dar pot fi ameliorate cu ajutorul tratamentului adecvat. Se recomandă examinarea persoanelor cu simptome de autism de către o echipă de specialişti, formată dintr-un medic psihiatru, un medic neurolog, un psiholog, un logoped şi un consultant în probleme de educaţie. Trebuie efectuate câteva analize: hemograma (analiza sangelui), electroencefalograma (EEG), tomografia computerizată (TC) şi scanarea prin rezonanţă magnetică nucleară a creierului (RMN).
În urma examinării bolnavului de către echipa de medici şi a setului de analize, este stabilit tratamentul, care constă în terapia limbajului (logopedia), terapie medicamentoasă, recomandată de medicul psihiatru, terapia fizică, pentru controlul stereotipiilor, programe de integrare a bolnavului în societate, terapia comportamentală, pentru a ajuta bolnavul să se adapteze singur condiţiilor de viaţă, terapia audiovizuală (pentru bolnavii la care comunicarea verbală este absentă se caută metode alternative de comunicare).
Bolnavii care suferă de forme grave de autism se pot aştepta, pe măsură ce înaintează în vârstă, la înrăutăţirea simptomelor, având nevoie permanentă de terapie. Persoanele care suferă de forme mai puţin grave ale bolii îşi îmbunătăţesc starea odată cu înaintarea în vârstă.
Autismul nu poate fi prevenit, diagnosticarea precoce şi instituirea tratamentului adecvat putând însă diminua simptomele neplăcute ale bolii.
