Una dintre cele mai cunoscute regiuni autonome ale Italiei şi cea mai mare insulă din Marea Mediterană, Sicilia, este o destinaţie turistică deosebită.
De-a lungul istoriei, această insulă a fost şi un obiectiv strategic, ocupat pe rând de greci, romani, arabi, fenicieni, pentru ca astăzi siturile istorice, monumentele, ruinele şi poveştile să o facă un adevărat muzeu în aer liber. Mulţi ajung în Sicilia pentru a descoperi trecutul insulei, alţii sunt fascinaţi de legendele despre Mafie, dar cei mai mulţi turişti vin pentru o vacanţă mediteraneană: sporturi nautice, vreme caldă, plaje bine întreţinute, cadre naturale de o rară frumuseţe, specialităţi tradiţionale delicioase şi oameni primitori.
Sicilia are o suprafaţă de 25.700 de kilometri pătraţi şi 5,1 milioane de locuitori, iar principalele oraşe care merită văzute sunt Palermo, Catania, Messina, Siracusa, Marsala şi Trapani.
Cei care ajung pentru prima oară pe insulă ar putea începe cu descoperirea părţii de nord, o zonă cu numeroase plantaţii de măslini, golfuri şi recifuri, un număr impresionant de staţiuni estivale, precum Cefalu.
În regiune veţi găsi şi capitala Siciliei, Palermo, care este cel mai mare şi mai interesant oraş al insulei, unde trebuie să vizitaţi Catedrala Monreale şi piaţa centrală. La aproximativ 100 de kilometri de Palermo se află satul Erice, o aşezare foarte veche, unde puteţi vizita ruinele unui templu al zeiţei Venus.
În partea de sud a insulei trebuie să mergeţi în Agrigento, unde puteţi vedea Valea Templelor, Acireale şi Taormina, un oraş de o surprinzătoare frumuseţe.
Tot aici, mai exact în Catania, puteţi vedea şi Vulcanul Etna, un vulcan activ, cunoscut în întreaga lume.
În nord, sunt Insulele Eoliene, ce aparţin administrativ de Sicilia, la fel ca şi Insulele Egadi, la est.
Renumită pentru cereale, măsline şi vin
Sicilia este cunoscută de peste 200 de ani pentru producţia de cereale, dar şi pentru măsline şi vin. Minele din regiunea Caltanissetta au fost, în secolul al XIX-lea, mari producătoare de sulf, dar au intrat în declin în anii ’50.
Pasionaţii de istorie antică au ce vedea în Sicilia deoarece acolo sunt numeroase situri şi ruine elene şi romane. De la teatrul grec din Taormina la Mănăstirea San Domenico de lângă Messina, de la teatrul grec din Siracusa la templul din Agrigento sau Casale Armerina, o superbă vilă romană, trecutul şi tradiţiile se îmbină într-o manieră surprinzătoare cu valorile prezentului.
Italia şi Sicilia, unite printr-un pod
Sicilia are o reţea destul de vastă de şosele. Vagoanele trenurilor care circulă între Italia şi Sicilia sunt încărcate în vapoare şi trec Strâmtoarea Messina, apoi sunt descărcate şi puse din nou pe şine. Autorităţile au în proiect construirea unui pod suspendat, care va lega Italia şi Sicilia. Acest pod va avea şi o cale ferată, iar trenurile vor circula direct între Italia şi Sicilia, fără a mai fi transbordate în vagoanele de pe vapor. Aeroporturile principale ale insulei sunt Aeroportul Internaţional Palermo şi Aeroportul Catania-Fontanarossa. Acestea sunt servite de zboruri naţionale şi internaţionale (în principal, din Europa).
Lecţia de istorie pe care ne-o dă Sicilia
Sicilia a fost colonizată la început de fenicieni, de cartaginezi şi de greci, devenind provincie romană după primul război punic şi fiind o sursă importantă de cereale pentru Roma, sub numele de Provincia Sicilia. După retragerea Imperiului Roman, Sicilia a fost guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827, care a durat până la 902.
Diversitatea culturală şi toleranţa religioasă din perioada musulmană au continuat sub autoritatea normanzilor, care au cucerit insula între 1060-1090 şi au transformat-o în regat în 1130, şi sub dinastia germană Hohenstaufen, care a condus din 1194, alegând Palermo ca şi reşedinţă regală din 1220.
Conflictele între dinastia Hohenstaufen şi papalitate au provocat în 1266 cucerirea insulei de către Charles I, duce de Anjou. Pe 30 martie 1282, opoziţia faţă de suveranitatea franceză şi taxe a condus la cucerirea şi invadarea cu succes de către regele Peter III al Aragonului.
Guvernată de regii Spaniei din 1479, Sicilia a suferit în urma unei epidemii de ciumă în 1656, urmată de un cutremur în estul insulei în 1693.
După Pactul de la Utrecht din 1713, Sicilia a trecut sub dinastia de Savoia, fiind cedată de Casa de Habsburg în schimbul Sardiniei. În 1735, Sicilia, ca şi Napoli, a trecut sub autoritatea Bourbonilor spanioli, formând regatul celor Două Sicilii. Atunci când Napoleon i-a alungat pe Bourboni de pe continent, aceştia s-au refugiat în Sicilia.
Din 1816 au fost iniţiate unele mişcări de protest împotriva refuzului Bourbonilor de a accepta câteva reforme. În 1860, după expediţia lui Giuseppe Garibaldi, Sicilia s-a alăturat Italiei.
În ciuda unei dezvoltări economice ce a avut loc după unificarea cu Italia, Sicilia a fost depăşită la diferenţă mare de creşterea industrială a marilor zone urbane din nordul Italiei.
Reţeaua de crimă organizată cunoscută sub numele de Mafia şi-a păstrat influenţa din secolul al XIX-lea, deşi a fost parţial suprimată de regimul fascist de la sfârşitul anilor ’20.
În cel de-al doilea război mondial, Sicilia a fost eliberată de forţele anglo-americane între 10 iulie şi 16 august 1943.
După 1946, Sicilia a devenit regiune autonomă şi a beneficiat de reforma agrară parţială din 1950-1962, precum şi de fondurile speciale provenite de la Cassa per il Mezzogiorno, fondul guvernului italian pentru regiunile din sud.
