Lipsa banilor, dar si o legislatie care eludeaza problemele reale ale institutiilor din sanatate au adus in pragul falimentului o mare parte din spitalele din mediul rural. Pentru a putea fi salvate, in ultima perioada
s-a incercat transformarea lor in centre de sanatate sau in sectii ale altor spitale. Spitalul din Cetate, de exemplu, a devenit sectie de boli cronice a Spitalului din Calafat. Dar nu una oarecare, ci cu cadre medicale pentru care serviciul inseamna foarte mult. Atit de mult incit aduc alimente de acasa pentru a prepara conserve, ca supliment la hrana bolnavilor.
A urmat retrogradarea la rang de sectie de spital
Greseala a fost „reparata“ imediat, spitalul fiind transformat in sectie de boli cronice a Spitalului din Calafat – cu numar de paturi corespunzator diminuat (in ultima luna au mai fost desfiintate patru paturi, ajungindu-se la 20).
Noul statut al Spitalului din Cetate il multumeste insa pe singurul medic care mai lucreaza aici si care detine si functia de sef de sectie. Dr. Elena Onel spune ca nu se poate plinge din cauza fondurilor: „ Ne descurcam, chiar daca banii sint putini. Cu aprovizionarea nu mai avem probleme pentru ca aducem tot ce ne trebuie, inclusiv medicamente, de la Spitalul din Calafat“.
Cei mai multumiti sint insa bolnavii, care nu trebuie sa-si cumpere medicamentele – asa cum se intimpla la alte spitale – si care beneficiaza de un bonus alimentar sau „supliment de hrana“, cum ii place dr. Onel sa le spuna conservelor de legume preparate de salariatii spitalului, din recoltele proprii, special pentru consumul bolnavilor.
„Toamna facem bulion, castraveti acri, gogonele si alte conserve, iar, din surplus, aducem la spital. Bolnavii apreciaza acum mincarurile care, in lipsa acestui supliment, ar fi doar o zeama lunga“, a mentionat dr. Elena Onel. Si e mindra de asta, caci cadrele medicale de aici nu iau mincarea de la gura bolnavilor, ci aduc de acasa pentru suferinzi.Dupa ce aproape 100 de ani a functionat de sine statator, cu peste 100 de paturi, Spitalul din Cetate si-a diminuat capacitatea cu 75%, in urma restructurarilor din ultimii ani, in conditiile in care adresabilitatea s-a mentinut ridicata, iar spitalul a beneficiat de investitii importante din strainatate.
Faliment din fasa
In urma cu opt ani, unitatea a primit din Olanda un spital de campanie complet echipat, plus aproape 100 de paturi si saltele. Dotarile realizate atunci au devenit anul trecut un criteriu important pe baza caruia spitalul a fost promovat la rangul de centru de sanatate.
Ceea ce atunci se anunta a fi o avansare in grad – unitatea urmind sa beneficieze si de un buget suplimentat semnificativ, tinind cont de faptul ca un astfel de centru are ca principal obiect de activitate asigurarea urgentelor medicale – s-a dovedit ulterior doar un biet experiment esuat.
Dupa nici un an, s-a ajuns la concluzia ca centrul de sanatate pompeaza bani degeaba, pentru ca nu are ambulante, pacientii fiind constrinsi sa-si trateze urgentele apelind tot la Salvare. Mintea mareata care a dus la falimentul din fasa al centrului de sanatate a uitat sa puna la socoteala si faptul ca nu ii poti cere unui bolnav nedeplasabil – cum sint majoritatea cazurilor de urgenta – sa vina pe jos sau cu masina personala pina la centrul de sanatate ca sa se opereze.
