Astrologia este un domeniu pe cât de vechi, pe atât de controversat. Dovezile ştiinţifice întârzie să apară, însă mulţi continuă să creadă în astrologie. De ce oare? De ce ne lăsăm influenţaţi de predicţiile astrologilor? Şi câte dintre acestea îşi găsesc confirmarea?
Dintotdeauna, astrologia a fost unul dintre cele mai misterioase şi controversate domenii. Primele mărturii datează de acum câteva milenii şi au fost descoperite în Mesopotamia. Secolele de progrese înregistrate în domeniul ştiinţei nu au afectat deloc farmecul ei, iar interesul pentru horoscop nu a scăzut. Milioane de oameni continuă să creadă şi sunt ferm convinşi de capacităţile predictive ale astrologilor. Printre fanii declaraţi ai horoscopului se numără şi personalităţi celebre, cum ar fi fostul preşedinte american Ronald Reagan. Pe vremea când se afla la Casa Albă, fostul preşedinte nu fixa niciodată o întâlnire fără să se fi consultat înainte cu astrologul său de încredere. Iar cazul său nu este singular. La fel ca preşedintele american au procedat şi predecesorii săi, regi sau împăraţi, care, înainte de a întreprinde orice acţiune, cereau mai întâi „părerea“ stelelor. Şi mai ciudat este că, în prezent, tot mai multe companii se bazează pe profilele astrologice pentru a-şi alege angajaţii. În urmă cu câţiva ani, un tânăr absolvent a acţionat în judecată o companie din Torino, Italia, care îl respinsese la un interviu după ce i s-a analizat astrograma.
Nu cred, dar… citesc
Presupunerea că planetele influenţează caracterul şi personalitatea unui individ este pentru mulţi mai credibilă decât teoria conform căreia în stele se poate citi vreo formă de viitor. Potrivit unui studiu realizat în urmă cu câţiva ani, s-a constatat că numărul europenilor care s-au adresat unui astrolog pentru a-şi afla viitorul nu este mare: 13 la sută. Mai mult de jumătate dintre aceştia au precizat că nu au mai repetat experienţa. În ceea ce priveşte horoscopul, rezultatele au fost surprinzătoare. Nu mai puţin de 44 la sută au precizat că nu cred deloc în predicţiile astrologilor. Ce surprinde însă este faptul că procentul celor care afirmă că nu citesc niciodată horoscopul este de 24 la sută. Rezultă de aici că mulţi dintre „clienţii“ horoscoapelor sunt cititori ocazionali.
Secretul succesului
De ce oare horoscopul se bucură de succes chiar şi în rândul celor care nu cred? Şi de ce, chiar dacă nu credem, când punem mâna pe un ziar nu ratăm ocazia de a arunca o privire pe horoscop? În opinia psihologilor care studiază fenomenul, posibilitatea de a „cunoaşte“ o persoană prin intermediul caracteristicilor atribuite generic zodiei sale, pe care o mai au numeroase persoane, conferă multă siguranţă. Altfel spus, de ce să ne mai ostenim să îl studiem şi să îl înţelegem pe celălalt, dacă este suficient un simplu profil zodiacal pentru a afla cu cine avem de-a face? Un efect „asigurator“ apare şi atunci când ne „citim“ caracterul potrivit astrelor. „De vină“ este, probabil, şi stilul oarecum generic. O personalitate, pentru a putea fi „purtată“ de mai mulţi indivizi, trebuie neapărat prezentată într-un limbaj vag, nu prea generic, astfel încât să confere impresia unui profil personal, în care se poate identifica fiecare dintre noi. Iar dacă uneori ni se pare că horoscopul ni se potriveşte, psihologii afirmă că de vină este faptul că mintea noastră uneori „ne minte“. Unele studii cu privire la percepţii au demonstrat, de exemplu, că mintea interpretează şi adaptează la situaţia noastră orice informaţie primită. În general, fără să ne dăm seama, avem tendinţa să reţinem din cuvintele unui astrolog sau dintr-un horoscop doar acele afirmaţii care se potrivesc mai bine situaţiei noastre, iar ulterior ne amintim doar de ele.
„Nostradamuşi“ contemporani
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu profeţiile despre viitorul umanităţii. Dacă ne gândim doar la câteva nume „mari“ de astrologi, observăm că ne amintim doar predicţiile pe care le-au nimerit, dând uitării restul, graţie unui mecanism de selectare a amintirilor. De exemplu, astrologa Jeanne Dixon este amintită în Statele Unite doar graţie profeţiei sale „nimerite“: moartea preşedintelui John F. Kennedy în timpul mandatului său. Puţini îşi amintesc rateurile sale de renume: previziunile conform cărora primii oameni care vor ajunge pe Lună vor fi ruşii sau tratamentul de vindecare al tuturor tipurilor de tumori, care, deşi e aşteptat încă din 1967, întârzie să apară. Potrivit mai multor studii, şansele ca un astrolog să „nimerească“ predicţiile sunt egale cu cele existente în cazul în care ar încerca pur şi simplu să ghicească. Un exemplu vine şi din România, când Vergil Hâncu a prezis un cutremur devastator pentru ianuarie 2005. Din fericire, acesta nu a avut loc.
Crede şi nu cerceta
Mai există un motiv pentru care ni se pare că uneori horoscopul funcţionează. În opinia psihologilor, predispoziţia psihologică ne influenţează atât de mult modul de a trăi anumite situaţii, încât uneori reuşeşte să modifice realitatea. Acesta este mecanismul care, în opinia psihologului Richard Wiseman, se află şi la baza norocului. Indivizii care se simt uitaţi de Zeiţa Fortuna se aşteaptă să fie trataţi rău de ceilalţi. Atunci, ei adoptă o atitudine defensivă şi recalcitrantă, care atrage după sine antipatia celor din jur. În cazul astrologiei, lucrurile stau cam la fel. Pentru ca o profeţie să se îndeplinească, este suficient să credem. De exemplu, dacă o reprezentantă a sexului frumos citeşte în horoscop că bărbatul său ideal este Berbec, când va întâlni un reprezentant al acestei zodii se va simţi mai puternică, asigurată de „iminenţa“ cuceririi, şi va şti să se folosească mai bine de armele sale de seducţie, crescându-şi şansele de reuşită.
