La peste un sfert de veac de la asasinarea legendarului solist al formaţiei Beatles, John Lennon, a fost lansat în Statele Unite un film cutremurător despre Mark David Chapman, cel care i-a curmat viaţa genialului star britanic.
La o lună de la comemorarea a 27 de ani de la asasinarea lui John Lennon, pe 8 decembrie 1980, a fost lansat dincolo de Ocean controversata peliculă „The killing of John Lennon“ – Asasinarea lui John Lennon, un cutremurător film în regia lui Andrew Paddington. Filmul se desfăşoară o parte în mintea ucigaşului, Mark David Chapman, şi o parte în faţa clădirii Dakota House din New York (reşedinţa soţilor Lennon), unde a avut loc crima. Lennon apare în treacăt, ca o fantomă, printre secvenţe din concertele legendarilor Beatles, în timp ce Chapman îşi mărturiseşte abominabila crimă. În mintea bolnavă a ucigaşului se succed imagini violente, secvenţe din pelicule precum „Taxi driver“ sau „Taurul furios“ al lui Martin Scorsese, cu De Niro în rol principal. „Eram un nimeni până l-am ucis pe cel mai mare «cineva» din lume“, mărturiseşte Chapman. Filmul bazat pe confesiunile criminalului, pe expertizele psihologice şi actele depuse la dosar a stârnit un val de polemici. Chapman, condamnat la închisoare pe viaţă, se află la penitenciarul de maximă siguranţă din Attica, în nordul statului New York. În film, el apare ca un narcisist care trece pe nesimţite de la depresie la crize aprige de furie. „Când l-am ucis pe Lennon nu am simţit nimic, nici un fel de furie, mintea mea a fost cuprinsă doar de o «linişte mormântal㻓, mai povesteşte criminalul. Iar psihiatrului îi mărturiseşte: „L-am ucis pentru că era fals. Îmi plăcea muzica lui, însă era o farsă“.
Un asasin habotnic
Viaţa lui Chapman a fost dintotdeauna „marcată“ de personaje şi lumi imaginare, dar şi de o fervoare religioasă extremă. El i-a povestit unui reporter care l-a intervievat, în închisoare, că, în copilărie, şi-a „construit“ un oraş imaginar pe care îl numea „Lumea mică“, unde toţi erau obligaţi să-i asculte ordinele şi să-i accepte deciziile. Cine protesta sau „mişca în front“ era eliminat. Tinereţea sa a fost marcată de dependenţa de droguri, stare pe care a reuşit s-o depăşească numai după ce a devenit creştin. Apoi a descoperit muzica formaţiei Beatles, devenind un fan al lui John Lennon. După o criză de nervi în timpul studenţiei, admiraţia pentru artistul britanic s-a transformat în obsesie, el ajungând chiar să aibă o relaţie cu o japoneză foarte asemănătoare cu Yoko Ono pentru a-şi imita idolul. În anii următori, a ajuns la fanatism creştin şi a început să-l urască pe liderul trupei Beatles pentru că a avut trufia să afirme: „Am ajuns mai faimoşi ca Iisus Christos“. Iar versurile unuia dintre cântecele lui Lennon, „Mi-am imaginat o lume fără religie“, l-au scos din minţi.
Un film dureros
Filmul care se bucură de interpretarea excepţională a lui James Bull, care seamănă izbitor cu criminalul, începe la Honolulu, în Hawaii. Chapman este un şerif particular, trăieşte alături de soţia şi mama sa, comparată cu protagonista dezechilibrată din „Menajeria de sticlă“ a lui Tennessee Williams. Protagonistul suferă de hemicranii şi insomnii şi visează la celebritate. Este obsedat de Lennon, pentru care simte o admiraţie combinată cu invidie, dar şi o ură feroce. El s-a declarat admirator fanatic al scriitorului american Jerome David Salinger, al cărui celebru roman „The Catcher in The Rye“ („De veghe în lanul de secară“) a devenit cartea sa de căpătâi, iar antisocialul, alienatul şi revoltatul Holden Caulfried îi este model de viaţă. Prima dată când ajunge la New York nu îl găseşte pe Lennon şi renunţă temporar la planurile sale de a-l elimina. Reciteşte „De veghe în lanul de secară“, revede „Taxi driver“, reascultă muzica Beatleşilor şi acum nimic nu îl mai opreşte. Îl urmăreşte pe Lennon, şi într-o dimineaţă, la intrarea clădirii Dakota, îl ucide mişeleşte, împuşcându-l pe la spate. Chapman nu şi-a negat vinovăţia, nici nu a încercat să scape de condamnare prin invocarea demenţei, cu toate că psihiatrii l-au diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. Dimpotrivă, s-a încăpăţânat să pledeze „vinovat“ şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. „Trebuia să fac asta. Ceva mă ardea pe interior. Am căutat un mentor, nu l-am găsit“, a mărturisit criminalul poliţiştilor. Deocamdată nu se ştie cum va reacţiona publicul la vizionarea acestui film. În opinia criticilor, pelicula poate afecta pe oricine, este bine realizată, însă este greu de vizionat timp de două ore.
