Cei care muncesc mai mult de opt ore pe zi şi cei care obţin diverse sporuri salariale vor contribui în plus la asigurările sociale. Microîntreprinderile vor plăti un impozit mai mare cu 0,5%, iar unii români din străinătate nu scapă de impozit nici anul acesta.
Modificarile aduse Codului fiscal, valabile de la 1 ianuarie 2008, îi lasă cu mai puţini bani în buzunar pe angajaţii competitivi şi muncitori.
Salariaţii vor plăti contribuţii la asigurările sociale pentru tot venitul salarial brut, adică se vor reţine 9,5% din prime, sporuri şi ore suplimentare. Până acum, angajaţii performanţi stimulaţi de companiile la care lucrează plecau acasă cu primele intacte. Până la sfârşitul lui 2007, nici persoanele care erau plătite pentru orele suplimentare nu cotizau din aceşti bani la bugetul asigurărilor sociale.
Rămâne de văzut dacă de la 1 ianuarie patronii le vor acorda angajaţilor măriri de sporuri şi de prime, astfel încât aceştia din urmă să încaseze aceleaşi sume ca anul trecut. Nici acei angajaţi care obţin venituri salariale din profitul net al companiei nu scapă de cotizaţia de 9,5% la asigurările sociale, introdusă de Codul fiscal.
Impozit pe venit de 2,5% pentru microîntreprinderi
Întreprinderile mici şi mijlocii care sunt înregistrate ca microîntreprinderi plătesc de anul acesta cu 0,5% în plus la impozitul pe venit. Dacă până la finele lui 2007 impozitul pe cifra de afaceri a microîntreprinderilor era de 2%, de la 1 ianuarie creşte la 2,5%. În cazul în care nu le convine impozitul majorat la 2,5%, aceste companii au dreptul să opteze pentru schimbarea modului de impozitare, respectiv impozitul pe profit (16%). Se preconizează că de la anul, impozitul pe venitul IMM-urilor din categoria microîntreprinderilor să crească la 3%.
Bani mai puţini de la românii din afară
Prevederea din Codul fiscal potrivit căreia angajaţii români din străinătate plăteau impozit pe venit atât pentru statul în care activează, cât şi pentru statul român a fost uşor ameliorată, dar nu eliminată.
De anul acesta, doar românii din străinătate care obţin venituri din activităţi independente şi folosesc baza materială a angajatorului sunt obligaţi să plătească pentru bugetul românesc diferenţa dintre impozitul din ţara în care îşi desfăşoară activitatea şi cel din România.
Cu alte cuvinte, dacă impozitul din ţara respectivă este mai mic de 16%, atunci salariatul este obligat să achite diferenţa de impozit până la 16% către statul român. Cu noua specificare din Codul fiscal (angajaţi care obţin venituri din activităţi independente şi folosesc baza materială a angajatorului, adică aportul lor este doar forţa de muncă) practic se restrânge aria lucrătorilor din străinătate care trebuie să plătească impozit şi în ţară.
Încercarea statului român de a aduce la buget bani din salariile românilor din străinătate a condus în 2007 la ample dispute între cele două părţi.
Românii care lucrau peste hotare refuzau să plătească impozit de două ori pentru aceeaşi muncă depusă. La rândul lor, autorităţile române au ţinut să precizeze că aceia care refuză să se supună legislaţiei despre care vorbim vor fi nevoiţi să-şi achite impozitele restante în momentul în care vor veni în ţară.
