Zona este bogată în atracţii turistice. Legenda contelui Dracula este foarte populară.
Situat la 25 km de Braşov şi 190 km de Bucureşti, Bran este deopotrivă un loc de istorie şi legendă. Bran este poarta de legătură între Transilvania şi Valahia, străjuită de o parte de Masivul Piatra Craiului, iar de cealaltă de Masivul Bucegi.
Bran este locul în care se află unul dintre cele mai vizitate castele din Europa – Castelul Dracula – sursa de inspiraţie a celei mai fascinante legende, cea a sângerosului conte Dracula. Castelul a fost însă construit de locuitorii Braşovului între anii 1377 – 1382, pentru a apăra trecătoarea de invaziile turceşti.
La începutul secolului al XX-lea, a devenit reşedinţa preferată a reginei Maria de România, căreia locuitorii îi păstrează o profundă recunoştinţă pentru preţuirea de care ei s-au bucurat în anii de glorie ai monarhiei româneşti. Deşi numele localităţii Bran este legat indisolubil de cel al Castelului Bran, zona este extrem de bogată în atracţii turistice: Cheile Moeciului, Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, Peştera Dâmbovicioara, Cetatea Râşnovului, dar şi Braşovul, împreună cu cetăţile săseşti de la Prejmer şi Harman.
Se pot vizita şi locuri mai îndepărtate: Castelul Peleş din Sinaia, Cetatea medievală Sighişoara, patrimoniu UNESCO, sau Biertan, una dintre cele mai mari cetăţi săseşti din Transilvania. Poiana Braşov este o zonă tradiţională de schi, dar şi pentru petrecerea vacanţelor de vară. Accesul în Poiana Braşov este facil din Râşnov (9 km).
Bran este, de asemenea, un loc care face concurenţă oraşului prin vilele cochete care s-au construit în ultimii ani. Turismul rural se practică aici de zeci de ani, reprezentând azi o alternativă viabilă la hotelurile mari din Valea Prahovei.
Castelul lui Dracula atrage milioane de turişti
Castelul Bran este un important monument naţional şi punct de reper al turismului din România, datorită atât frumuseţii lui, peisajului, cât şi legendei contelui Dracula, al cărui spirit bântuie încă aceste locuri străvechi.
Castelul este construit pe o stâncă, într-un punct-cheie strategic şi adăposteşte Muzeul Bran, ce se întinde pe cele patru etaje ale castelului.
Sunt expuse colecţii de ceramică, mobilier, arme şi armuri, iar muzeul satului, aflat în curtea castelului, vă invită să porniţi o călătorie în timp pentru a vedea cum trăiau şi cum se gospodăreau ţăranii care locuiau pe culoarul Rucăr-Bran şi să cunoaşteţi tradiţiile şi evenimentele importante din viaţa lor.
Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din România, cu funcţii istorice, militare şi economice, este cunoscut de turiştii din întreaga lume drept Castelul lui Dracula.
Majoritatea turiştilor, după ce vizitează Castelul Bran, pleacă dezamăgiţi că nu l-au întâlnit pe Dracula-Vampirul, care suge sângele oamenilor, cunoscut din filme şi asociat cu figura domnitorului român Vlad Ţepeş-Dracula.
Legenda lui Vlad Dracul a făcut înconjurul lumii
Contele Dracula – aşa cum este perceput astăzi – constituie rezultatul interferenţei unor fapte istorice reale, intrate în legendă, legate de domnia lui Vlad Ţepeş, al consemnărilor unor cronicari ai vremii, cu intenţia de a-l pune pe marele voievod într-o lumină nefavorabilă.
Domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1456-1462; 1476), este cunoscut din numeroase lucrări aparţinând istoricilor români şi străini.
Convins că numai o domnie puternică în interior putea să asigure ordinea în ţară şi să organizeze cu succes apărarea ei de primejdiile externe, acesta a recurs la o domnie autoritară, a impus supuşilor săi cinstea şi hărnicia ca virtuţi, necinstea (hoţia), lenevia şi viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în ţeapă, o pedeapsă crudă, dar care poate fi înţeleasă doar în raport cu epoca în care a trăit, o epocă de mare cruzime.
Aşa cum este interpretat astăzi, Dracula apare în persoana voievodului Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, sub al cărui chip (înfăţişat într-o xilogravură din „Povestirile germane despre Dracula Voievod“ apărută la Nurnberg în 1488) este reprezentat în numeroase reclame comerciale.
În această ipostază, nu mai este privit ca o adevărată personalitate istorică, ci ca un vampir, aşa cum este cunoscut de către turiştii occidentali din romanul lui Bram Stoker şi din numeroasele filme care au fost turnate în Vest, începând din anul 1922. Oscar Wilde considera acest roman ca fiind „poate cel mai frumos roman din toate timpurile“.
Autorul face legătura cu credinţa legată de strigoi, a căror existenţă, imaginată de credinţele populare nu se sfârşeşte odată cu generaţia din care provine: „Ne-morţii (adică strigoii, vampirii) suferă de blestemul nemuririi“, spune Bram Stoker, „trec dintr-o epocă în alta înmulţindu-şi victimele, sporind relele lumii …“
Personajele din romanul „Dracula“ sunt rezultatul fanteziei autorului, dar faptele contelui Dracula şi sfârşitul acestuia au la bază credinţele populare legate de existenţa unor forţe ale răului: vampiri sau strigoi. În credinţele mai multor popoare, vampirii sunt oameni morţi care, în virtutea unei pedepse sau a unui blestem din timpul vieţii, noaptea îşi părăsesc mormântul şi rătăcesc printre oamenii vii care dorm şi le sug sângele.
Imaginea Vampirului Dracula, fantezistă şi înfiorătoare, este pe gustul turistului plecat în căutarea senzaţionalului şi care, odată ajuns în România, a asociat şi Castelul Bran (care prin înfăţişarea şi amplasarea sa degajă un aer de mister) cu locurile pe unde a bântuit imaginarul Dracula.
